30 nov. 2009

Colind Romanesc - Pestera Sf. Andrei

Troparul Sfântului Apostol Andrei



Troparul Sf. Ap. Andrei (glasul1)
Fiu al Galileei şi frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu şi atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarăşi ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.

29 nov. 2009

Noua inchiziţie: coruperea ideologică a ştiinţei

Wesley Smith on "The New Inquisition: Ideology's Corruption of Science" De aici aflăm ca atunci când editorul Richard Sternberg a acceptat publicarea unui articol favorabil ID (Intelligent Design), acesta a fost atacat şi calomniat fără milă de către darwinişti. Aceaste atacuri au trimis un mesaj clar şi ameninţător pentru carierele tuturor potenţialilor editori ai altor jurnale ce s-ar incumeta să accepte lucrări "de orientare ID".

O lectură foarte interesantă - pagina editorului în cauză, Dr. Richard Sternberg

Ucenicul preaales: Sfântul Apostol Andrei

Ca un ucenic preaales al Celui ce s-a pironit de buna voie pe Cruce, Stapanului tau pana la moarte urmand, te-ai suit bucurandu-te la inaltimea crucii, mergere facandu-ti la ceruri, de trei ori fericite apostole Andrei. Pentru aceasta cantam cantarea cea ingereasca lui Dumnezeu, zicand: Aliluia! (Condacul al 12-lea din Acatistul Sfantului Apostol Andrei. Puteti gasi acatistul in intregime aici)

28 nov. 2009

Un experiment imaginar


Alături puteţi contempla psaltirea sinaitică în limba slavonă veche, alfabetul glagolitic. Datată în secolul 11, a fost descoperită la Mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai. Pornind de aici, propun un experiment speculativ de gândire: să presupunem că la un moment dat, din motivul unei posibile anomalii ce ţine de mersul istoriei lumeşti, credinţa dreaptă şi ritualul bisericesc ortodox nu va fi comunicat decât intr-o anumita limbă diferită de română, nu e important care e... să zicem swahili. Credincioşii ortodocşi români vor fi puşi în situaţia de a face următoara alegere: fac un efort să înţeleagă swahili şi rămân ortodocşi pe durata respectivei perioadei de aparentă anomalie istorică, ori, continuă să vorbească exclusiv româna, însă se îndepărtează de la credinţă. Cam aşa s-a întâmplat deja: românii au trecut prin perioada slavoniei, demonstrând puterea credinţei lor.

Oleacă de filozofie cu...Bob Dylan: "Gotta serve somebody"

Intr-un post anterior (Oleacă de filozofie, 22 Noiembrie) menţionam că respingerea lui Dumnezeu inseamnă implicit o angajare într-o altă metafizică... Aceasta e pe undeva implicit în substratul mesajului lui Bob Dylan din cântecul sau "Gotta serve somebody":
"it may be the devil or it may be the Lord
But you're gonna have to serve somebody"...

27 nov. 2009

26 nov. 2009

Imbrăţişarea stâlpnicului

Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul a stat pe stâlpul său zeci de ani.
Urcarea sa pe stâlp reprezintă nu izolare de semeni, ci imbrăţişarea acestora - chip dumnezeiesc de iubire.

25 nov. 2009

Pomenirea Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina



Icoană din sec. 12 de la Mănastirea Sfânta Ecaterina din Sinai.


Let us praise the all-lauded and noble bride of Christ,
the godly Catherine, the guardian of Sinai and its defense,
who is also our support and succour and our help;
for with the Holy Spirit's sword
she hath silenced brilliantly the clever among the godless;
and being crowned as a martyr, she now doth ask great mercy for us all.
(Tropar - orthodoxwiki)

Care "pace" ?...

Incerc sa tălmăcesc un comentariu semnat de Todd White de pe Darwiniana despre asa-zişii... "Kumbaya guys", adică:
"...cei care cred în Dumnezeu şi care în acelaşi timp vor să găsească o soluţie de "compromis" cu ateii prin acceptarea necondiţionată a darwinismului în schimbul permisiunii ateilor de a crede în Dumnezeu, atâta timp cât un astfel de Dumnezeu este separat de lumea materială. Acestia sunt gata să sacrifice orice principiu religios în schimbul... "păcii" cu cei care nu au interes în "pace". Aceştia sunt Neville Chamberlain-ii dezbaterilor religioase ale secolului XXI."
Punct ochit, punct lovit. "Evoluţionismul teist" s-ar putea numi, atunci, evolutionism Kumbaya.

24 nov. 2009

Intelligent design pe CNN

Pro-Darwin consensus doesn't rule out intelligent design - CNN.com
By Stephen C. Meyer, Special to CNN
November 23, 2009
Dacă doriţi să revedeţi: Pagina cartii lui Stephen C. Meyer SIGNATURE IN THE CELL

De pe ENV: Meyer has CNN Op-ed For Anniversary of Darwin's Origins: Pro-Darwin consensus doesn't rule out intelligent design. HIGHLIGHTS:
  • There are scientific reasons to doubt consensus about Darwin's theory.
  • Fossil record challenges idea that organisms evolved from a single ancestor.
  • There is compelling scientific evidence of actual intelligent design.
  • Cu cine ne imbratisam?

    O agenda ecologista propusa de politica de stanga? Trebuie avut mare grija.
    Green Patriarch Bartholomew Embraces Leftist Environmental Agenda

    23 nov. 2009

    Nepotul lui JFK excomunicat pentru sustinerea politica a avorturilor

    JFK's nephew barred from communion: report (este vorba de Patrick Kennedy, nepotul lui John Fitzgerald Kennedy).

    De ce Chuck Norris ii nelinisteste pe unii...

    Este crestin ;

    Este suporter al partidului Republican din S.U.A. ;

    Este pentru dreptul de a purta arma ;

    Este impotriva propagandei homosexuale in scolile publice ;

    Este autor al mai multor carti pe teme crestine ;

    Este in favoarea rugaciunii in scolile publice ;

    Nu e evolutionist, in schimb subscrie la "intelligent design" ;

    Este suporter al candidaturii lui Mike Huckabee (Republican, fost Guvernator al statului Arkansas) pentru presedentia S.U.A. ;

    Intr-o scrisoare catre presedintele ales Obama, Chuck Norris l-a sfatuit: "sa utilizati si sa citati Constitutia... sa protejati viata americanilor... sa invatati din greselile predecesorilor dvs. Democrati... [si] sa conduceti intr-o mai mare masura de pe o pozitie politica de centru" ;

    In sfarsit, pe data de 18 Noiembrie 2008 a devenit unul dintre primii actori care sa-si exprime suportul pentru initiativa legislativa din California cunoscuta sub numele de "Propozitia 8" si care interzice casatoria homosexualilor.

    22 nov. 2009

    Oleacă de filozofie

    Respingerea lui Dumnezeu inseamnă implicit o angajare intr-o altă metafizică:
    "Întrebarea despre Dumnezeu nu este doar o întrebare despre o altă entitate, ci o întrebare privind caracterul universului ca întreg. Respingerea argumentului cosmologic ar aduce după sine angajarea intr-o metafizică rivală, cum ar fi panteismul sau naturalismul. În cele din urmă, problema nu este "Poate fi existenţa lui Dumnezeu dovedită?", ci "Ce viziune metafizică este cea mai plauzibilă?" (C. Stephen Evans, Philosophy of Religion: Thinking About Faith, Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 1982, p. 59 - via apologetics315 - sublinierile imi apartin).

    Un preot misionar in cluburile rock ale Moscovei



    "to shine a light in some dark places"...

    21 nov. 2009

    Declaratia Manhattan - 20 Noiembrie 2009

    ... afirmand o pozitie traditionala crestina vis-a-vis de avort, casatoria homosexuala si libertatea religioasa.
    Ierarhul ortodox cel mai inalt in rang care a semnat declaratia este Mitropolitul Jonah (Orthodox Church of America). Detalii - The Manhattan Declaration - Fr. Peter-Michael Preble blog si The Manhattan Declaration: A Call of Christian Conscience - American Orthodox Institute blog.

    Fabule darwiniste

    Darwinian Fairytales: Selfish Genes, Errors of Heredity and Other Fables of Evolution
    De acelasi autor - David Stove:
    Scientific Irrationalism: Origins of a Postmodern Cult

    Darwinism si marxismul chinezesc

    Post details: Darwinism and the adoption of Chinese Marxism

    20 nov. 2009

    Preot ortodox asasinat in Moscova


    Părintele Daniil a fost împuşcat în cap şi piept. Membrii parohiei sale afirma ca a primit amenintari în trecut pentru munca sa de misiune ortodoxa.
    Russian priest and Muslim critic, Daniil Sysoyev, assassinated in church (Times Online, 20 Noiembrie - unde se afirmă că Părintele Daniil, a avut de asemenea duşmani şi în rândul admiratorilor lui Stalin (pe care i-a criticat pentru ignorarea crimelor liderului ateu) cât şi în rândul păgânilor radicali din Rusia (pentru eforturile sale de a convinge oamenii să părăsească cultele păgâne)!

    Intre ispitire si gustare

    "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau" (Matei 4:7)

    O forma de ispitire a lui Dumnezeu se manifesta prin proiectele unor grupuri care proiecteaza "experimente stiintifice" prin care sa "testeze puterea rugaciunii". Un asemenea test, pe marginea caruia secular-umanistii au facut mult tam-tam la vremea respectiva, a furnizat rezultate inconclusive - insa pretentiile, concluziile si metodologia respectivului "experiment" au fost demontate de filosoful britanic Richard Swinburne (crestin ortodox, in traditia filosofiei analitice - ce-i drept, asa ceva e mai rar...).

    Eroarea capitala intr-un asemenea experiment este asocierea sa cu o falsa reprezentare atat a lui Dumnezeu (personal si trinitar), a rugaciunii, cat si a viziunii crestine asupra persoanei umane. Intentia experimentului este, astfel, anulata din start!

    Felurite obiecte fizice ale lumii create pot fi testate, reflexele salivare de tip pavlovian pot fi testate si acelea, performanta circuitelor integrate poate fi testata si aceea...

    Insa atunci cand incerci sa Il plasezi ispitititor pe Dumnezeu intr-un tipar naturalist asemanator, cand incerci sa tragi concluzii "rationale" pornind de la presupunerea ca experimentul urmeaza a se desfasura pornind de la ceea ce de facto s-ar traduce prin credinta trufasa in posibilitatea plasarii persoanei Dumnezeiesti intr-o cutiuta experimentala cu "stimuli si raspunsuri" analizate statistic, comiti imediat tripla eroare idolatra mai sus mentionata, ca sa nu mai vorbim de lipsa totala de rationalitate a unei asemenea intreprinderi: tinta este ratata, iar "experimentul" ispititor e lovit de nulitate.

    Pe de alta parte, psalmul 33:8 se spune: "Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul". O apropiere de Dumnezeu, prin rugaciune, intr-o stare de smerenie, este intr-adevar posibila si gustabila, dat fiind fiecare fiinta umana gazduieste in sine Chipul lui Dumnezeu. Prin despatimire si lucrare duhovniceasca se poate misca intru asemanare, in comuniune crescanda cu energiile Sfintei Treimi. Aceasta este "evolutia" noastra: "suiti-va, fratilor, suiti-va!" - dupa cum spunea Sfantul Ioan Scararul.

    19 nov. 2009

    Precautii fata de "intelligent design"(ID)

    Cateva cuvinte despre "cealalta fata a monedei" - trebuie mare atentie, caci orice s-ar spune, diferentele dintre evolutionism si ID nu sunt atat de mari. ID nu se opune "evolutiei" ca atare (nici macar nu se opune principial ideii de "descendenta comuna" a speciilor) ci numai modelului/mecanismului "orb" propus de darwinisti (selectie naturala/mutatii aleatoare/sansa oarba), aducand argumente impotriva acestuia. Insa din punct de vedere teologic, ID este el insusi "orb", situandu-se pe o pozitie agnostica atat vis-a-vis de sursa design-ului cat si vis-a-vis de revelatia crestina. Iata de ce, in pofida unei simpatii care este de inteles, ortodocsii trebuie sa pastreze o anume distanta si fata de "intelligent design".

    Atata timp cat pastram aceasta distanta, e bine - evident, ID reprezinta pentru noi un pas inainte fata de darwinism - si asta explica de ce privim ID cu simpatie :-) - insa nu ne oprim acolo.
    Ar fi interesant de reflectat asupra masurii in care lupta dintre darwinism si ID nu reflecta cumva, o tesiune in psyche-ul occidental...

    18 nov. 2009

    Intelligent Design

    17 nov. 2009

    Sfântul Grigorie făcătorul de minuni şi TAINA SFINTEI TREIMI

    "A văzut sfântul şi pe Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu Ioan cuvântătorul de Dumnezeu, aievea învăţându-l taina Sfintei Treimi"

    Our father among the saints Gregory the Wonderworker (cca 213–270 AD)

    The Theotokos and Apostle John appeared to St. Gregory in a dream, and taught him about the Holy Trinity. St. Gregory wrote down what was revealed to him.
    "The teaching about the Holy Trinity in Orthodox Theology is based on it. Subsequently it was used by the holy Fathers of the Church: Basil the Great, Gregory the Theologian, and Gregory of Nyssa. The Symbol of St Gregory of Neocaesarea was later examined and affirmed in the year 325 by the First Ecumenical Council, showing his enduring significance for Orthodoxy."
    Troparion (Tone 8)
    You became worthy of your name through your way of life:
    Through your vigilance in prayer and your constant constant works of mercy.
    Therefore, O Father Gregory, beseech Christ God to enlighten our minds,
    That we may not sleep in sin, which leads to death!

    Kontakion (Tone 2)
    You received the power to perform miracles,
    Frightening the devils and healing the sick through your wonderworking.
    All-wise Father Gregory,
    Your deeds truly entitle you to be called "Wonderworker"!

    Sursa:
    St Gregory the Wonderworker of Neocaesarea (OCA)

    Naturalismul metodologic

    "Ceea ce este izbitor despre naturalismul metodologic este faptul că este o poziţie filosofică, şi nu un punct de vedere ştiinţific. Nu este o problemă pentru care dovezile ştiinţifice să fie relevante; este o chestiune care ţine de filosofia ştiinţei. Ca atare, a o justifica este notoriu de dificil."(William Lane Craig)

    16 nov. 2009

    Ultima reduta - multiversul

    Undeva, pe un forum cineva sustinea noua gaselnita a celor care, jenati de dificultatile tehnice ale evolutionismului, incearca sa le depaseasca refugiindu-se in ultime reduta: postularea unui "multivers", astfel incat "acest univers" (al nostru, adica) este numai unul dintr-un intreg spectru de "universuri", in care se intampla sa fie "viata" (sesizand ceva "putred" acestia includ pe undeva ideea de "testabilitate" - directa sau nu - a celorlalte universuri, desi testabilitatea in sine nu se impaca deloc cu ideea de multivers!) Si acel cineva argumenta ca orice nu poate fi exclus din punct de vedere rational exista de fapt (de unde... multiversul). Nu-i asa ca-i simplu? Fereasca Dumnezeu ca ateii sa aplice acelasi rationament la Dumnezeu (acelasi cineva admitea ca nu il poate exclude din punct de vedere rational) si sa concluzioneze ca Dumnezeu exista. Nu, nu fac asta, desi ar fi mai simplu. E mai convenabil sa batjocoresti. E mai convenabil - si mai "eroic" pentru zilele de azi - sa blasfemiezi. E mai convenabil - si mai "postmodern" - sa porti razboaie cu false reprezentari ale religiei si credintei.

    Pe aceeasi tema... Five Finger Death Punch the Multiverse - Atheism is Dead - 17 Noiembrie

    14 nov. 2009

    Unde si-au gasit inspiratia Mao si tinerii nihilisti

    Iarasi despre Columbine, Mao si Darwin:

    13 nov. 2009

    DRUMUL SPRE ORTODOXIE

    DRUMUL SPRE ORTODOXIE: Danion Vasile, Conferinta la Londra pe 22 Noiembrie 2009 (detalii aici)

    Darwinism si masacrul de la Columbine

    Eric Harris si Dylan Klebold - ucigaşii de la Columbine - erau profund influentati de ideile lui Charles Darwin: Harris purta un tricou cu "natural selection" in ziua asasinatelor, sustineau ca prin eliminarea fizica a celor lor mai slabi contribuie la procesul de "selectie naturala" si se vedeau pe ei insisi pe un plan "evoluat" in raport cu colegii.

    Furia anticrestina ai anti-Biserica a "rationalilor" agitatori atei (de fapt idolatri evoteisti cu pretentii stiintifice) este de o natura similara, iar viziunea acestora asupra educatiei - ce se incearca a fi vanduta publicului "en gros" impreuna cu un "pachet antropologic" anticrestin trebuie fara indoiala respinsa.
    Darwinian Fundamentalism: Darwinian Theory and Nihilistic Teenagers (Nov. 12, 2009)

    12 nov. 2009

    Sarah Palin - numero UNO - amazon.com bestsellers


    Going Rogue: An American Life

    HarperCollins, Nov. 17 2009
    Bestsellers in Books - #1

    Contestatarii "secular-umanisti" ai Bisericii incearca...

    ... si lupta si lupta, fluturand pompoase clisee "standard" si acoperindu-se de ridicol.

    Tocmai am descoperit un post aparut pe Calauza Ortodoxa la data de 10 Noiembrie: Observatii generale cu privire la contestatarii Bisericii. Cateva observatii personale. Autorul - Filip - demonteaza cateva clisee frecvente fluturate pueril si cvasi-pavlovian de vrasmasii Sfintei Biserici:

    ba "decaderea clerului":
    "sunt invocate unele fapte imorale ale clerului, precum si luxul afisat de unii. Desigur, ambele sunt condamnabile si dauneaza imaginii Bisericii. Insa, si preotii sunt oameni supusi greselii. Si sigur vor fi cativa dintre ei care nu s-au preotit de dragul preotiei, ci din alte interese. Multi vor spune ca acesta (si preotii sunt oameni) este un cliseu. Dar de ce sa fie? De ce ajunge Biserica sa fie confundata cu clerul, este o problema la care nici ei nu pot raspunde. Si de ce nu sunt recunoscute si valorile acestei tagme, Cuviosi si Cucernici parinti care sunt un exemplu pentru comunitate si o dovada a Harului lucrator. De cand 2-3 ierarhi corupti sau care au facut compromisul cu Statul, au ajuns sa reprezinte imaginea de 2000 de ani a Bisericii. Si de cand greselile Bisericii Catolice, cum este Inchizitia si prozelitismul (apropos de clisee) au ajuns sa fie si greselile Bisericii Ortodoxe, ea insasi victima a acestui prozelitism? Iarasi probleme fara raspunsuri reale. Privitor la „luxul” afisat de preoti, ne lovim de alte situatii hilare: daca are popa o masina decenta nu e bine, de are Trabant, iar e luat in ras. Daca-si pune termopane, ca restul populatiei, a furat din cutia milei, daca nu-si pune, uite popa ca nu-i gospodar. Daca are omu dvd cu dolby surround e lux, fata de altii care n-au ce manca. Daca nu are asa ceva, atunci e impotriva tehnicii, ia uite ortodocsii astia ce inapoiati. Cum o dai, cum o sucesti, tot rau [...]
    ba "finantarea de la Stat (banul public)":
    "Pe de alta parte insa, conform Noii Legi a Cultelor, Biserica devine institutie de utilitate publica, adica sociala, iar in virtutea acestei „institutionalizari” Biserica (si orice asociatie religioasa) poate primi bani de la Statul laic! Ceea ce ii supara pe acesti indivizi. Brusc, uita de rolul benefic al Bisericii de-a lungul istoriei (noastre romanesti) si de faptul ca o biserica poate cuprinde si o biblioteca, o sala de lectura sau o sala de conferinte. Nu numai atat dar ca anexa poate avea si o sala de mese pentru a hrani pe cei defavorizati sau un mic cabinet medical, etc.. Banul public invocat, care nu si-ar gasi locul in cuprinsul acestor ziduri, nu are absolut nici o sustinere morala, iar de ceva vreme, nici legala."
    ba "distrugerea spatiului verde si inutilitatea bisericilor (ar trebui mai multe spitale, camine si orfelinate)":
    [...] ei bine, potrivnicii Bisericii nu se marginesc numai a critica verbal Biserica, ci contesta si constructia de biserici. Un alt aspect care-i arde (pe langa finantarea de la Buget) este distrugerea spatiului verde si ca „sunt mult prea multe biserici”. Trebuie remarcat faptul ca marii ecologisti, care calca iarba in picioare cand merg la picnicuri duminica dimineata, care n-ar ridica o scama de pe jos, cum spunea cineva, carora nu le pasa de gardul viu din fata blocului, daca se usuca sau nu, acestia se vaita pentru spatiul verde distrus prin construirea de biserici. [...] spatiul verde se distruge cam peste tot in orase, iar urbea lui Bacovia nu face nici ea exceptie. Insa, de protestat se protesteaza numai cand se fac biserici. Unul din motive ar fi ca noi crestinii suntem oameni pasnici. Nu injuram, nu blestemam, nu amenintam, suntem datori a ierta, a intoarce obrazul. Si de aia multi isi permit. Insa cu siguranta, atitudinea lor va fi observata si amendata de Dumnezeul cel Viu. Asa cum si Sfantul Arhanghel Mihail, in cearta pentru trupul lui Moise a zis diavolului: „Sa te certe pe Tine Dumnezeu”, tot asa sa facem si noi, sa-i dam in plata Domnului, ca a Lui „este cearta si El da rasplatirea”. Ceea ce am vrut sa subliniez, a fost, pe de o parte lasitatea „ecologistilor” care se mobilizeaza numai cand e vorba de construit biserici, iar pe de alta falsitatea argumentelor invocate de ei si lipsa de obiectivitate de care dau dovada, dar pe care o pretind de la ceilalti.
    - si mai ales capelele si bisericile construite in scoli (unde isteria umanistilor nostri atinge un "peak" care, de ar fi documentat, i-ar califica probabil pe "rationali" pentru ajutor de la stat in materie de counseling psihiatric):
    Un alt fapt suparator pentru unii este ridicarea de capele in licee si scoli. Recent, cateva licee din Bacau au sfintit cate o capela, unde elevii se vor putea ruga in momentele libere. De asemenea, se va sluji si Sfanta Liturghie si se va oferi consiliere duhovniceasca. Eu personal, mi-as fi dorit sa fi avut o asemenea capela unde sa-mi petrec “ferestrele” dintre ore, pentru ca se intampla, desi rar ca un profesor sa nu vina, iar unele orele scolare sa nu se succeada una dupa alta. Fostii mei colegi, in asemenea momente populau barurile dimprejur, localuri unde se auzea ca si desfranau, desi nici toaleta scolii nu a fost ferita de astfel de momente. Este putin probabil ca acei elevi care mergeau prin baruri, sa fi venit la capela, macar de-ar si fi existat, insa, ar fi fost un loc de reculegere pentru noi astialalti. Si mai sunt sigur ca lumina zilei si de urmatorul fapt: ca eu nu le-as fi spus lor “curvelor” sau “desfranatilor” pentru ce faceau, dar ei mi-ar fi facut sicane daca m-ar fi vazut iesind din capela liceului. Mentionez acest lucru pentru a vedea ca “fanatismul” nu caracterizeaza exclusiv pe crestini, asa cum se vaita unii. Din contra, un crestin adevarat, respecta libertatea data aproapelui, uraste intotdeauna pacatul, dar niciodata pacatosul. Un crestin adevarat cunoaste lesniciunea pacatuirii si lanturile cu care pacatul incatuseaza, devenind o a doua fire. Trebuie mentionat ca unele licee au si camine pentru cei veniti din mediul rural, deci o capela ar fi foarte binevenita, camerele internatelor fiind mai mereu zbuciumate.
    ... in sfarsit, adulatorii secular-umanisti-activisti-progresisti ai stiintei nu pot sa treaca de clasicul cliseu cu "Biserica impiedica progresul si abureste lumea":
    per ansamblu, Biserica este vazuta ca un factor retrograd, un perpetuu ev intunecat. Dar, asa cum remarca si Pr. Andrew, „ceea ce lumea numeste ‘factori progresivi’ sunt de fapt factori regresivi – regresivi spiritual. Acest paradox se datoreaza faptului ca noi ortodocsii, avem un sistem axiologic radical diferit de cel al lumii, care ‘zace in pacate’, cum spune si Sfantul Apostol Ioan. Noi avem o perspectiva nemuritoare, vesnica, in timp ce ei au una temporala, muritoare. Intreaga filosofie a lumii este filosofia mortii. Ei spun: ‘traieste confortabil, bucura-te de viata cat mai poti, traieste numai pentru tine, pentru ca in final vei muri. Oricum vei muri’. Dar cum poti trai confortabil, cand sabia mortii atarna deasupra ta? Noi, crestinii, nu iubim moartea, cum face lumea, noi iubim Invierea. Noi nu suntem primitivi spiritual, noi suntem avansati spiritual – ei sunt primitivii deoarece cred in moarte.” Iar acelasi parinte, despre salvarea dorita prin stiinta afirma: „Stiinta este pur si simplu o forma moderna de idolatrie. Stiinta este cunoasterea creatiei. Idolatria antica presupunea venerarea creatiei; idolatria moderna presupune venerarea cunoasterii creatiei, adica a stiintei. Dar e un stadiu la fel de primitiv ca venerarea soarelui, lunii, muntilor, pietrelor, marilor si raurilor. Paganii din antichitate erau sclavii idolilor lor, aducandu-le sacrficii umane, iar astazi, noi suntem sclavi moderni, aducand aceleasi jertfe umane stiintei Cernobalului sau tehnologiei in vitro. Idolatria presupune ca nu mai suntem liberi sa-l cinstim pe Dumnezeu, Creatorul. Este evident ca nu ne putem inchina in acelasi timp materiei (divinizandu-o, nn) si Creatorului. [...] "
    Mai multe detalii la pagina Calauzei Ortodoxe: aici.

    11 nov. 2009

    Duhovnicii nostri

    Evolutionism teist

    Evolutionismul teist este aprig contestat de noii fundamentalisti atei. Pana si evolutionistul Kenneth Miller (romano-catolic, profesor de biologie la Brown University) este criticat cu furie pentru pozitia sa "teista". Insa, lasand aceasta la o parte, pozitia evolutionismului teist este criticabila tocmai din motive ce isi au radacinile in credinta (in timp ce opozitia ateilor isi are temeiul in necredinta). In acest sens, cititi articolul critic Kenneth Miller: Scientist or Opportunist? The Creation versus Evolution Debate Continues de Robert A. Sungenis.

    P.S. Un post nou pe ENV: Misrepresenting the Definition of Intelligent Design - tot despre Kenneth Miller.

    P.P.S. Getting Over Our Love for Darwin - 10 November 2009 - William A. Dembski pe uncommondescent

    10 nov. 2009

    Despre cultul darwinist

    Despre obsesiile si dogmatismul cultului darwinist... Harm done by Darwin cult - 9 Noiembrie 2009, pe blogul Darwiniana. "It didn’t have to be that way (and once wasn’t, as Berlinski points out today in a post from ENV about, among other things, Von Neuman’s non-darwinism)", remarca autorul. Interesant si interviul lui Casey Luskin cu Dr. Cornelius Hunter pe ID the future, The Religious Foundations of Darwinism and the Failure of Naturalism.

    8 nov. 2009

    Despre Sfintele Icoane

    Icoana (gr. εικον = chip, reprezentare) este, în înţelegerea creştinismului ortodox, o imagine sacră, în două dimensiuni, care reprezintă pe Iisus Hristos, pe Maica Domnului sau un sfânt.

    Posibilitatea reprezentării

    Pentru teologia ortodoxă, temeiul icoanei este realitatea Întrupării Fiului lui Dumnezeu: "Şi Cuvântul trup S-a făcut" (Ioan 1, 14). Dumnezeu, în El însuşi, nu este reprezentabil prin icoană. Dar Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană din Sfânta Treime, este reprezentat pentru că El nu este doar Dumnezeu adevărat - "unul din Sfânta Treime" -, ci şi om adevărat, care a luat trup concret (şi deci un chip anume) "pentru noi şi a noastră mântuire". Icoana este deci o consecinţă a Întrupării, căci Hristos este "chipul lui Dumnezeu cel nevăzut" (Coloseni 1, 15).

    Reprezentarea picturală

    Ca reprezentare picturală, icoana poate avea aspectul ei istoric, estetic, arheologic etc. specific, dar pentru creştini ea nu aparţine propriu-zis artelor, ci cultului Bisericii: pe de-o parte, împreună cu sfintele moaşte, cu cărţile sfinte şi celelalte obiecte de cult, iar pe de altă parte, cu toată moştenirea teologică, de credinţă şi învăţătură ortodoxă - Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie, Sfintele Taine etc.

    Icoana nu este deci un ornament, un tablou sau o simplă reprezentare figurativă, ci o comunicare vizuală a realităţii invizibile divine, manifestată în timp şi spaţiu. Icoana nu este portretul unei persoane care a fost, ci este portretul sau reprezentarea unei persoane în Împărăţia lui Dumnezeu.

    Icoanele: "pictură" sau "scriere"?

    Traducerea literală a cuvântului grec εικονογραφία (iconografie) este "scrierea de imagini". De aceea, unii creștini ortodocși insistă să precizeze că se "scriu", nu se "pictează". Acest lucru este explicat prin compararea icoanelor cu Sfânta Scriptură în sensul că, precum Biblia nu e doar o relatare istorică, icoanele nu sunt simple compoziții artistice, ci mărturii ale adevărului cuprins în Scriptură. Departe de a fi produse ale imaginaţiei iconografului, icoanele sunt mai degrabă o formă de transcriere a Bibliei.

    De asemeni, cei care pledează pentru traducerea termenului de iconografie ca "scriere" a icoanelor au mai insistat asupra faptului că de-a lungul secolelor (atât în Biserica primară, în timpul persecutării creștinilor de către autoritățile păgâne cât şi mai recent, oriunde credincişii ortodocşi au fost supuşi unor autorităţi necreştine), icoanele au fost şi au rămas cărţile celor ce nu ştiu să citească, iar printr-o reprezentare adesea simplificată ele trimit la și confirmă credinţa de bază a Bisericii: Întruparea. Faptul că Dumnezeu a devenit om, faptul că a purtat El însuşi şi a sfinţit natura umană şi materia în general înseamnă că El poate fi reprezentat cu ajutorul materiei.

    Deși explicarea scopului și naturii icoanelor este adevărată și conformă cu Tradiţia Bisericii, insistența asupra faptului că icoanele sunt "scrise" mai degrabă decât pictate este oarecum problematică din punct de vedere lingvistic. În limba greacă, orice fel de portret pictat sau desenat ia numele de γραφή (grafí), iar arta picturii se numeşte ζωγραφική (zografikí), astfel că orice desen sau pictură poartă numele de ζωγραφιά (zografía). Prin urmare, din punct de vedere lingvistic se poate considera că orice pictură - atât icoanele cât și simplele portrete - sunt forme de "scriere". Preferinţa pentru termenul "scriere" cu privire la iconografie este astfel lipsită de suport lingvistic, întrucât nu traduce în mod real o specificitate a icoanei în raport cu restul artei picturii.

    Limba greacă face o distincţie între ζωγραφιά (zoé+grafía, pictura realistă a celor vii) și εικονογραφία (iconografia, cu particularităţile sale). Limba română veche a preluat din greacă termenul de "zugrav", folosit pentru a desemna fie pictorii preocupaţi de arta laică, fie iconografii, iar "a zugrăvi" însemna în general "a picta", termen ce s-a extins ulterior la orice fel de pictură, inclusiv la pictura uniformă şi fără valenţe artistice a zidurilor caselor. Limba română modernă a asimilat şi termenii de "iconograf" şi "iconografie", astfel că permite păstrarea distincţiei din greacă, făcând din "iconografie" o categorie distinctă de pictură.

    Caracteristicile reprezentării iconice

    Pentru că este reprezentarea unei persoane sfinte în Împărăţia lui Dumnezeu şi împărtăşitoare a harului Duhului Sfânt, icoana ortodoxă posedă nişte caracteristici picturale specifice acestei condiţii:
    • în portretul iconic al persoanei sfinte reprezentate aceasta persoană poate fi recunoscută, dar trăsăturile ei nu sunt de un realism carnal, ci mai degrabă ascetice, asemănătoare sfintelor moaşte lipsite de "mustul cărnii" (Sf. Marcu Ascetul, Sf. Diadoh al Foticeii);
    • fondul icoanei este cel mai adesea aurul (sau albastrul, în fresce), culoare în acelaşi timp caldă, împărătească şi preţioasă, care trimite la harul Duhului Sfânt şi la Împărăţia lui Dumnezeu;
    • reprezentări realiste ale naturii lipsesc, iar natura care este prezentă în icoană transmite şi ea un mesaj spiritual (ex.: munţii înclinaţi ca nişte valuri asupra personajului sfânt fac legătura cu imnografia: "Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine...")
    Cultul icoanelor

    Atitudinea faţă de icoane în cadrul Bisericii s-a precizat în timp. După ce episcopi, clerici, teologi şi scriitori bisericeşti au avut atitudini pro şi contra timp de mai multe secole, prigoana din din timpul iconoclasmului (secolele VIII şi IX) determină Biserica lui Hristos să precizeze şi să fixeze definitiv, în mai multe sinoade (între care Sinodul al VII-lea ecumenic de la Niceea, în 787, sau sinodul general din 843), învăţătura ortodoxă despre sfintele icoane şi cultul lor.

    Tradiţia ortodoxă face o distincţie importantă şi necesară între diferitele feluri de închinare:
    • închinarea ca latrie, adorarea cuvenită numai lui Dumnezeu (şi lui Hristos ca "Unul din Sfânta Treime" întrupat, "Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat" - Crezul)
    • închinarea ca venerare sau cinstire, ce revine Maicii Domnului şi sfinţilor
    Închinarea pe care creştinii o aduc icoanelor, nu se referă la obiectul material (la lemnul pe care este reprezentată persoană, sau la pictură etc.) - altminteri aceasta ar fi idolatrie -, ci orice cinstire dată icoanei trece la / revine persoanei zugrăvite, adică "originalului".

    (cf. ro.orthodoxwiki.org - Icoană)

    Soborul mai-marilor Arhistrategi Mihail şi Gavriil (şi Rafail), şi al tuturor cereştilor puteri celor fără de trup



    În această lună, în ziua a opta, pomenirea Soborului mai-marilor Arhistrategi (arhangheli) Mihail şi Gavriil (şi Rafail), şi al tuturor cereştilor puteri celor fără de trup.

    Icoane: Sf. Arhanghel Mihail, sec. 13, Manastirea Sf. Ecaterina din Sinai; Sf. Arhanghel Gabriel, Bizant, cca 1387–1395.

    De la conducerea unui centru de avort la mişcarea pro-vita

    Directoarea unei clinici de avort ("Planned Parenthood") din Texas a demisionat şi a îmbrăţişat mişcarea pro-life (pro-vita) după ce a fost martoră - printr-o ecografie - a unui avort. Detalii aici.

    6 nov. 2009

    Francis Collins - o selecţie de replici şi recenzii

    De pe frontul luptei între darwinism si scepticii săi: pe blogul uncommondescent, William Dembski prezintă o selecţie de replici şi recenzii pe marginea unor scrieri ale lui Francis Collins (în special cartea sa The Language of God. A Scientist Presents Evidence for Belief). Deşi creştin, Collins este un darvinist convins (bălăcărit totuşi de clownii atei de serviciu care îl acuza de bigotism anti-ateist). Deşi refuză să se angajeze în dezbateri publice, consideră că ID-ul (Intelligent Design) a fost discreditat ştiinţific, fără a arăta că pricepe de fapt poziţia ID-ului. Enjoy.

    Din blogosfera ortodoxa americana

    Romanian Elder Teofil Paraian Falls Asleep In the Lord - Nov. 5, pe blogul mystagogy.

    5 nov. 2009

    Italy vs. the USSR of Europe

    Ministrul italian răspunde tribunalului european: "Nu vom elimina crucifixele din sala de clasă".

    roşii postmoderne

    Roşiile sunt la început verzi.
    So much about... partida "verzilor" :-)

    4 nov. 2009

    Efectul Carrie

    Efectul Carrie?... Statul american Maine respinge un proiect de lege ce ar fi legitimat "casatoriile gay": Maine Gay Marriage Law Repealed
    Miss California Steals the Show

    Neuroştiinţă şi credinţă

    Does Neuroscience Leave Room for God? O prezentare făcută de Dr. Angus J. L. Menuge, Concordia University Wisconsin

    3 nov. 2009

    Big Bang-ul & zona de... răsuceală ateistă

    Cand vine vorba de Big Bang, se pare că raţionalismul intră in regim de... "spin zone"! Intr-un articol recent despre cartea lui David Berlinski "The Deniable Darwin", se spune pe sleau ceea ce orice om rational (iar a fi rational nu-i totuna cu a fi raţionalist, sau a mima agresiv raţiunea din motive de agit-prop ateist) ar realiza fără probleme, anume că oamenii de ştiinţă atei care se simt pătrunşi de "obligaţia sacră" de a "răsuci raţionalist" implicaţiile religioase ale "Big Bang"-ului, invocă adesea teorii abracadabrante, lipsite de fundament, divorţate de rigoarea ştiinţifică. Apropos, scepticul Berlinski - in mare vervă mai nou - critică şi "intelligent design"-ul.

    2 nov. 2009

    Icoana dedicata tuturor sfintilor



    Icon of All Saints. XIX c.

    Desidério Murcho - interviu cu Richard Swinburne

    Richard Swinburne - filozof in traditia analitica si profesor Emerit de filosofie la Oxford. Convertit la ortodoxie (ceva detalii mai jos).






    Richard G. Swinburne (born December 26, 1934) is an Emeritus Professor of Philosophy at the University of Oxford. Over the last 50 years Swinburne has been a very influential proponent of natural theology, that is, philosophical arguments for the existence of God. His philosophical contributions are primarily in philosophy of religion and philosophy of science. He aroused much discussion with his early work in the philosophy of religion, a trilogy of books consisting of The Coherence of Theism, The Existence of God, and Faith and Reason.

    Christian apologetics

    A member of the Eastern Orthodox Church, he is noted as one of the foremost Christian apologists, arguing in his many articles and books that faith in Christianity is rational and coherent in a rigorous philosophical sense. While he presents many arguments to advance the belief that God exists, he argues that God is a being whose existence is not logically necessary (see modal logic), but metaphysically necessary in a way he defines in his The Christian God. Other subjects on which Swinburne writes include personal identity (in which he espouses a view based on the concept of a soul), and epistemic justification.

    Though he is most well-known for his vigorous rational defense of Christian intellectual commitments, he also has a theory of the nature of passionate faith which is developed in his book Faith and Reason.

    According to an interview Swinburne did with Foma magazine, he converted from the Church of England to the Greek Orthodox Church around 1996:
    I don’t think I changed my beliefs in any significant way. I always believed in the Apostolic succession: that the Church has to have its authority dating back to the Apostles, and the general teaching of the Orthodox Church on the saints and the prayers for the departed and so on, these things I have always believed.
    (cf. Wikipedia - Richard Swinburne)

    1 nov. 2009

    Biografie Mircea Vulcănescu

    S-a născut pe 3 martie 1904, la Bucureşti, în familia unui inspector financiar. Clasele primare le-a absolvit în Capitală, gimnaziul la Iaşi şi Tecuci (fiind refugiat în timpul ocupaţiei germane), iar liceul l-a urmat la Galaţi şi Bucureşti. De foarte tînăr şi-a descoperit dexterităţi de activist social: la 12 ani a devenit cercetaş, iar la 16 s-a înscris în Societatea culturală "Înfrăţirea românească". Din adolescenţă a scris poezii şi eseuri ("Conştiinţa naţională la români", ”Cine e poetul românismului”). În 1921 s-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere şi la Facultatea de Drept din Bucureşti. A fost un membru remarcabil al Asociaţiei Studenţilor Creştini din România (ASCR). În anul universitar 1923 - 1924 şi-a satisfăcut stagiul militar, ca voluntar, la şcoala militară de geniu din Bucureşti, unde a obţinut gradul de sublocotenent. În timpul studenţiei a scris mai multe lucrări filosofice: Cercetări asupra cunoştinţei, Introducere în fenomenologia teoriei cunoştinţei, Misticismul şi teoria cunoştinţei. A proiectat Sistemul meu filosofic: existenţialismul. A publicat mai mult articole în Buletinul ASCR. Şi a crescut sub influenţa profesorilor săi Dimitrie Gusti şi Nae Ionescu. În 1925, şi-a luat licenţele în Filosofie şi în Drept. În primăvara aceluiaşi an a participat la campania monografică organizată de Dimitrie Gusti în comuna Goicea-Mare, judeţul Dolj. Tot atunci s-a căsătorit cu Anina Rădulescu-Pogoneanu, o colegă de facultate. Începînd cu toamna lui 1925, Mircea Vulcănescu a făcut studii de specializare la Paris, intenţionînd să-şi dea un doctorat în drept şi altul în sociologie. Vremurile nu i-au permis să-şi definitiveze studiile. În iarna lui 1927, a început colaborarea la Gândirea. A continuat să aibă o vie activitate în cercurile cultural-religioase la Paris, unde a conferenţiat în repetate rînduri. În octombrie 1928, a început să colaboreze la Cuvântul, unde va scrie pînă la suspendarea ziarului în 1933. În anul universitar 1929 - 1930, a fost asistent onorific la catedra profesorului Dimitrie Gusti. Apoi, a fost profesor de economie politică şi ştiinţe juridice la Şcoala de Asistenţă Socială, pînă în 1935. S-a despărţit de soţia sa, Anina Rădulescu-Pogoneanu. Pe 27 aprilie 1930 s-a căsătorit cu Margareta Ioana Niculescu, o altă fostă colegă de facultate, profesoară de liceu. Între timp, a publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice şi texte de economie politică; a mers în campaniile monografice organizate de profesorul D. Gusti; a conferenţiat cu diverse ocazii şi a participat la emisiunea ”Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Română. Pe 13 octombrie 1931 a ieşit în public asociaţia culturală ”Criterion”, la simpozioanele căreia Vulcănescu a susţinut comunicări. A colaborat la Viaţa Universitară, Realitatea ilustrată, Ultima oră, Pan, Azi, Prezentul, Criterion, Convorbiri literare, Izvoare de filosofie, Index, Dreapta, Floare de Foc, Familia, Cuvîntul studenţesc, Gînd românesc, Ideea Românească, Excelsior, de multe ori sub pseudonim. Din iunie 1935, a deţinut funcţia de director general al Vămilor pînă în septembrie ’37, cînd a fost demis după ce a descoperit contrabanda cu băuturi şi ţigări făcută de Eduard Mirto, fost ministru al Comunicaţiilor. Totuşi, a fost numit director al Datoriei Publice în acelaşi Minister al Finanţelor. În acei ani a călătorit mult pentru interesele statului român în mai multe capitale europene. În anii următori, a ocupat de asemenea poziţii importante în administraţia naţională: 1940 - 1941, director la Casei Autonome de Finanţare şi Amortizare şi preşedinte al Casei Autonome a Fondului Apărării naţionale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 să fie subsecretar de stat la Finanţe, pînă la 23 august 1944. În această perioadă, a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Dimitrie Gusti. Regele Carol al II-lea şi ulterior regele Mihai I i-au conferit distincţii şi mari ordine naţionale, în semn de recunoaştere pentru serviciile aduse statului român. Orator de mare forţă, a conferenţiat cu pasiune şi persuasiune pe subiecte diferite, de la satul românesc la dimensiunea românească a existenţei. După lovitura de stat din 23 august ’44, a revenit pe postul de şef al Datoriei Publice, unde a rămas pînă pe 30 august 1946, cînd a fost arestat în lotul al doilea al foştilor membri ai guvernului Antonescu, calificaţi drept ”criminali de război”.
    La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temniţă grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanţa a menţinut pedeapsa din ’46. Închis la Aiud, alături de majoritatea elitei româneşti, Mircea Vulcănescu a ţinut o serie de conferinţe considerate subversive de torţionari, pentru că le menţinea oamenilor moralul. Astfel că a fost izolat, la fel ca alţi 12 bărbaţi din celula sa, în hrubele secţiei 1. Acolo au fost dezbrăcaţi în pielea goală şi lăsaţi într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să şadă. Epuizat, unul dintre deţinuţi a căzut din picioare după cîteva ore. Vulcănescu s-a aşezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viaţa. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani şi a lăsat un îndemn: "Să nu ne răzbunaţi!".
    http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Vulcănescu

    Din plângerile ideologice neîntemeiate ale stângii

    Dezacordurile de natura etică privind distrugerea de embrioni umani (susţinută de spectrul politic de stânga) sunt descrise în loc ca un conflict între ştiinţă şi o teologia ignorantă. Emiterea unor opinii diferite privind rolul guvernului în educaţia sexuală în şcoli (aşa cum acesta este propusă de spectrul politic de stânga) sunt portretizate ca un conflict între un deziderat obiectiv de sănătate publică şi o pudicitate medievală.
    Mai mult, in excelentul articol Science and the Left, de Yuval Levin (senior editor of The New Atlantis and a fellow at the Ethics and Public Policy Center).