CHEMAREA CLOPOTULUI

Eminescu văzut din 1914...

2012-01-15T22:25:00.003+02:00

"Eminescu, Veronica, Creangă", primul film documentar despre Eminescu, realizat de Octav Minar în 1914.

Filmul Ostrov - tradus în limba română

2011-12-23T17:42:00.000+02:00

Apăsaţi pe "CC" (dreapta-jos) pentru traducere!

"Răul nu este în fire, nici nu este cineva rău prin fire. Căci Dumnezeu nu a făcut ceva rău. Când însă cineva, din pofta inimii, aduce la o formă ceea ce nu are fiinţă, atunci aceea începe să fie ceea ce vrea cel ce face aceasta. Se cuvine deci ca prin cultivarea necontenită a amintirii lui Dumnezeu să ne ferim de a ne deprinde cu răul. Căci e mai puternică firea binelui, decât deprinderea răului. Fiindcă cel dintâi este, pe când cel de al doilea, nu este, decât numai în faptul că se face" (Sf. Diadoh al Foticeii - FILOCALIA)

Colinde din adânc de suflet - pentru sfinţii închisorilor

2011-12-12T21:13:00.004+02:00

Colindă pentru sfinţii închisorilor. Cântă Corul de copii din Vorona - judeţul Botoşani, dirijat de preot Olivian Sandu. Fragment din Concertul de colinde al Protopopiatului Botoşani, 17 decembrie 2009, 20 de ani de la ziua în care s-a tras la Timişoara.

Mănăstirea Diaconeşti-Colind pentru deţinuti (Aiud):

La Mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai

2011-12-08T18:01:00.006+02:00

Faptul că nu înţeleg greceşte e pe undeva secundar faţă de simţirea profundă pe care această peliculă - atat prin ambianţa duhovnicească cât şi prin natură - o inspiră...

Un film excepţional - "Metamorphosis: frumuseţea şi design-ul fluturilor"

2011-10-01T10:02:00.001+03:00

Un film excepţional, Metamorphosis: The Beauty and Design of Butterflies (trailer-ul puţin mai jos) generează o serie de spectaculoase premiere care atrag din ce în ce mai mult atenţia publicului de la vladică la opincă, asupra inconsisţentelor struţo-cămilei darwinist-ateiste.
Frumuseţea universului reverberează în străfundurile sufletului uman. Iar această rezonanţă este nu numai cunoaştere întărită de frumos... ci mai degrabă o re-cunoaştere, o reamintire. Fluturii (ca orice fiinţă, de altfel), deschid o poartă de acces către tainele lui Unum, Bonum, Verum.

Istorie şi Cruce

2011-09-20T21:19:00.009+03:00

Crucea, omniprezentă în nevoinţele, nădejdile şi zbuciumul umanităţii, este în acelaşi timp transcendere şi taină cosmică, dezvăluind astfel natura cu totul surprinzătoare a Istoriei: O Săgeată-Cuvânt aţintită înspre viaţa veacului ce va să vie.

"La puşcărie am demonstrat vreme de două ore că istoria românilor dezgolită de crucile de pe scuturile voievozilor e egală cu zero. Că doar voievozii nu s-au bătut pentru ridicarea nivelului de trai! Istoria se face cu Biserica" (Petre Ţuţea)

Geografie duhovnicească: virtutile mersului pe jos

2011-09-14T22:17:00.015+03:00

Faptul ca mersul pe jos are virtuti terapeutice exceptionale este binecunoscut. Cineva spunea ca cea mai buna pastila pentru inima este un pas, iar pentru un asemenea tratament nu exista supradoza! Deci... indrazniti si consumati cu incredere mii de asemenea "pastile"!

In lectura duhovniceasca, inima este lacasul rugaciunii si candela nestinsa. Sau cel putin asa ar trebui sa fie. Numai ca, in stare de pacat fiind, bagam acolo multa murdarie! Dar ne sculam, ne rugam si iarasi facem putina curatenie. Facem curatenie prin rugaciune - pasul in citire duhovniceasca, pentru care, iarasi, nu exista supradoza. Acesta este mersul pe jos duhovnicesc care vindeca sufletul! Bineinteles nu trebuie uitat de mers pe jos fizic, si bine ar fi ca cele doua mersuri sa fie sincronizate...

Azi e marea Sarbatoare a Inaltarii Sfintei Cruci, al carui sens tainic invie nadejdea si indrazneala in inimile frante ale pacatosilor ce se nevoiesc.

La Adormirea Maicii Domnului

2011-08-15T08:51:00.002+03:00

Ce să vă zic, dragi cititori, iertaţi-mi sărăcia, vă dărui ceva de care cei mai mulţi ştiţi foarte bine. Din partea mea, nu pot să spun decât că vă ofer frânturi de suflet şi simţire, care nu se văd (ei, poate că-i mai bine aşa, fiind compuse - inevitabil - cu păcătoşenia subsemnatului); ce se văd sunt crâmpeie din acatist şi o minunată icoană găsită pe wikipedia ortodoxă. Fie ca Maica Îndurărilor să se roage pentru noi.

Condacul 1: Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împărătesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu: Preasfântă stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi şi ne izbăveşte de ele. Că prebinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin.

Din Paraclisul Maicii Domnului

2011-08-15T08:10:00.000+03:00

Din filocalie: frica si dragostea

2011-08-12T11:23:00.002+03:00

Frica Gheenei si dragostea Împaratiei dau puterea de a rabda necazurile. Iar aceasta nu vine de la noi însine, ci de la Cel ce cunoaste gândurile noastre. (Sfântul Marcu Ascetul)

Acatistul Adormirii Maicii Domnului (fragment)

2011-08-12T10:39:00.002+03:00

Fragment din Acatistul Adormirii Maicii Domnului
Parohia Ghilăneşti Protopopiatul Botoşani, 15 august 2010

Djokovic şi Baghdatis, fraţi ortodocşi

2011-07-10T17:35:00.002+03:00

Un filmuleţ vechi dar bun:

Lennon despre darwinism

2011-07-05T18:11:00.002+03:00

Din interviul cu John Lennon, in care se atinge problema darwinismului. Potrivit lui Lennon, darwinismul este "monkey business" (smechereala, escrocherie). Preluat de jurnalistul David Sheff, interviul a fost inclus in "All We Are Saying: The Last Major Interview with John Lennon and Yoko Ono" . Asta-i ca fapt divers - relevant in masura in care secularistul Lennon este frecvent ridicat in slavi ca "icoana anti-teista" de agit-prop-ul combinatiei monolitice secularism-evolutionism-scientism. Este unul dintre ultimele sale interviuri (deci ai zice ca ar fi inceput sa-si vina in fire odata cu varsta!...)
Apropos, nu cred ca ne tragem din maimute... Asta e un alt gunoi. Pe ce naiba se bazeaza? N-am fi putut veni din nimic - pesti, poate, dar nu maimute. Nu cred in evolutia de la pesti la maimute la oameni. Nu vedem nici o evolutie de la maimute la oameni acum. Asta e un gunoi absolut. Un gunoi absolut irational, la fel de nebunesc ca fundamentalistii ce cred ca lumea a fost facuta cu patru mii de ani in urma. Asta si chestia cu maimutele sunt ambele la fel de nebunesti ca si chestia cu maimutele luind pozitie verticala brusc. Oamenii primitivi sunt intotdeauna desenati ca maimute, asa-i? Pentru ca asta se potriveste cu teoria cu care am trait de la Darwin incoace. Nu sunt de acord cu escrocheria ("monkey business") asta. [cantand] "Prea multa escrocherie..." [rade] Nu sunt de acord. Nu am nici o baza pentru ea si nu am nici o teorie sa ofer, insa pur si simplu nu sunt de acord. Trebuie sa fie altceva. Ceva mai simplu. Nu cred in nimic altceva decat "A fost dintotdeauna si va fi dintotdeauna". Nu pot sa concep nimic mai mult, nimic mai putin. Celelalte teorii se schimba tot timpul. Lumea le ridica ca idoli, dupa care le darama. Tin profesori batrani fericiti in universitati. Le da ceva sa faca. Nu stiu daca e ceva rau in asta cu exceptia faptului ca sunt bagate pe gat la toti. Orice acestia mi-au spus in tinerete a fost deja infirmat de acelasi tip de "experti" care le-au propus in primul rand. Iaca.

Cu semnul Crucii, Djokovic câştigă

2011-07-04T10:27:00.006+03:00

WIMBLEDON 2011:
Djokovic îl învinge pe Nadal cu 6-4, 6-1, 1-6, 6-3

Pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

2011-06-29T19:23:00.010+03:00

Astăzi, 29 iunie, pomenirea Sfinţilor Slăviţilor şi întru tot lăudaţilor şi mai-marilor Apostoli Petru şi Pavel

Cei ce sunteţi între Apostoli mai întâi pe scaun şezători
Şi lumii învăţători
Stăpânului tuturor rugaţi-vă
Pace lumii să dăruiască
Şi sufletelor noastre mare milă.
(tropar, gl. 4)

Acatistul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Problema răului şi paradoxul libertăţii

2011-06-29T19:16:00.003+03:00

Potenţa teocentrică a adevăratului umanism

2011-06-28T23:41:00.008+03:00

Omul este un infinit în virtualitate, omul este făcut pentru infinit, dar nu este infinit în sine. Devine infinit în legătură cu Dumnezeu.
Pr. Prof. Dumitru Stăniloae

Urcaţi către infinit!
Iată adevărata libertate, şi Temeiul acesteia.

Geografie duhovnicească (3): libertatea faţă de robia păcatului

2011-06-27T18:58:00.004+03:00

Ideea de libertate în secularism este, în esenţă, diversificarea numărului de opţiuni - sau, dacă vreţi, a numărului de "grade de libertate" în lumea înrobită a păcatului (în mod necesar, această diversificare relativizează, pas-cu-pas, elementele morale).

Pasajul de mai jos (preluat de pe wikipedia ortodoxă) arată punctul de vedere creştin, care este de fapt mult mai mult decât minimizarea numărului de "grade de libertate" în lumea păcatului: apropierea duhovnicească de Hristos deschide perspectiva extraordinară a eliberării de însăşi robia păcatului. O fereastră către un nou cer şi un nou pamânt!

Iisus zicea ,,către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei/ Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi./ Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?/. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului./ Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac. / Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr.” Acolo unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea, va spune apostolul Pavel. Iisus este cel care a fost trimis să vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor (păcatului) slobozenia. Apostolul Pavel spune frumos că Iisus a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor.``, referindu-se la robia păcatului. Apostolul Pavel spune: ,,Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.", referindu-se la robia faţă de păcat. Apostolul Petru se referă pe larg la unii păcătoşi care le făgăduiesc altora libertatea, în timp ce ei înşişi sunt robi ai stricăciunii. Căci- arată apostolul- fiecare este robul lucrului de care este biruit. În El avem, prin credinţa în El, libertatea şi apropierea de Dumnezeu cu încredere, spune apostolul Pavel.

Darwinism si comunism

2011-06-27T11:52:00.003+03:00

O interesanta observatie facuta in "Signature in the cell" (la p. 49, unde se pot gasi detalii si referinte bibliografice):

Tovarasul filozof Marx jubila la gandul teoriei lui Darwin (de fapt cei doi au corespondat!), in care vedea o legitimare stiintifica materialista a propriilor sale teorii despre evolutia societatii.

Colac peste pupaza, intr-un puseu de "inspiratie stiintifica", tovarasul filozof Engels a scris un eseu despre originea vietii, in care flutura cliseul acumularilor cantitative producand "saltul calitativ" (hasta la vista si... hocus-pocus, oameni buni :-))

"Ingerul cazut" al evolutionismului: Alfred Russel Wallace

2011-05-29T07:43:00.001+03:00

Alarma de grad zero in tabara activistilor evolutionisti: un film dedicat lui Alfred Russel Wallace, renumit biolog din secolul 19, creditat ca si co-fondator al teoriei evolutiei alaturi de Charles Darwin. Problema e ca Wallace a fost suporter al DI (design-ul inteligent): nu e greu de imaginat ca si-ar fi atras asupra sa o sumedenie de insulte, contre, strambaturi din nas, si aere de superioritate din partea evolutionistilor de azi.

Vom avea placerea sa vizionam un film despre acest "ingerul cazut" al evolutionistilor (programat pentru a fi lansat in toamna lui 2011): http://alfredwallace.org

Politica pro-avort ca declaratie de credinta

2011-05-26T11:00:00.006+03:00

Libertate, libertate, libertate... un cuvant-principiu, frecvent folosit de cei ce sprijina activ avortul. Libertatea de a dispune oricum doresti de propriul trup (invocata concomitent cu o "punere in paranteza" atat a cruzimii neimaginabile a avortului, cat si a viziunii crestine a omului creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu) este doar un component din seria de libertatati fara continut si fara Dumnezeu invocate de activistii secular-umanisti contemporani, plus politicienii si formatorii de opinie care-s pe aceeasi lungime de unda.

Multe din aceste libertati sunt variatiuni (in spirit scientist) pe tema libertatatii de actiune a omului secular, (ne-)creat dupa chipul si asemanarea nimicului (si deci in afara de orice repros, caci orice iti este permis, daca esti... nimic!...) care se misca "eroic" incoronandu-se atat cu succesele unei inteligente care foloseste stiinta ca si suport doctrinar ateu - "ateologic" (o inteligenta care trebuie obligatoriu clasificata in aceeasi paradigma de... "nimic plus sansa oarba" - ceea ce ii pune sub semnul indoielii credibilitatea, fapt intotdeauna musamalizat in ateo-logia evolutionista far' de Logos) cat si cu aplicatiile practice ale acesteia. Un nimic care cumva, ironic... s-a zguduit... s-a scuturat... "ne-dirijat" (haotic ?) si a generat toata... panorama de legi si principii, in care totul se potriveste ca o manusa !...

Cu o asemenea viziune nihilista a unui om ca (ne-)rod haotic al nimicului, pentru o intreaga cohorta de activisti profesionisti, politica pro-avort devine un act ideologic ateo-logic, sau declaratie de credinta.

Acestea fiind spuse, exista o inconsistenta fundamentala in pozitia pro-avort a suporterilor libertatilor nelimitate. Chiar si ignorand continutul acestor libertati, suportul avortului de pe pozitia de suporter al omului liber de a-si construi destinul intr-un camp nelimitat de optiuni contrazice suportul avortului deoarece avortul refuza unei fiinte umane aceeasi libertate de a-si construi destinul intr-un camp nelimitat de optiuni !

Asadar o pozitie pro-avort este incompatibila cu o pozitie pro-libertate.

Hristos a înviat !

2011-04-24T18:22:00.004+03:00

HRISTOS A ÎNVIAT!

Sărbători Fericite!

Sfântă Maica Noastră Cuvioasa Maria Egipteanca

2011-04-01T20:12:00.009+03:00

Un gând de evlavie si smerenie către Sfântă Maica Noastră Cuvioasa Maria Egipteanca, prin ale cărei rugăciuni nădăjduim să ne indreptăm, noi păcătoşii şi betegii, pe cărarea spinoasă a despătimirii.
Cand te-ai rugat Preacuvioasa Maica, erai inaltata de la pamant si cu fata prealuminata, iar Cuviosul Zosima, cazand la pamant, a cerut ca de tine sa fie binecuvantat si cu frica ti-a strigat:

Bucura-te, inger pamantesc;
Bucura-te, om ceresc;
Bucura-te, mireasma raiului dumnezeiesc;
Bucura-te, minune preaslavita;
Bucura-te, Preacuvioasa Maria, de Dumnezeu iubita;
Bucura-te, a mea umilinta;
Bucura-te, strig catre tine cu credinta;
Bucura-te, de Cuviosul Zosima mult cinstita;
Bucura-te, maica duhovniceasca;
Bucura-te, ca pe toti ii inveti se se mantuiasca;
Bucura-te, a vrasmasilor ingrozire;
Bucura-te, stea luminoasa intre popoare;
Bucura-te, Precuvioasa Maica Maria, mult folositoare!

(Icosul 5 din Acatist)

CANONUL SF. ANDREI CRITEANUL

2011-03-10T17:58:00.002+02:00

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cutremurător: o prezentare despre avortul prin aspiraţie

2011-03-06T16:15:00.003+02:00

Frank Pavone de la organizaţia Preoţii Pentru Viaţă prezintă sinistra procedură a avortului prin aspiraţie, lansând astfel o provocare frontală suporterilor avortului.

Un mare sfânt... filocalic

2011-03-05T20:50:00.007+02:00

Să nu uităm, azi sărbătorim pe Cinstitul şi de Dumnezeu-purtătorul, Părintele nostru Marcu Ascetul !...

Despre Sfânta Treime

2011-03-04T07:53:00.008+02:00

Dat fiind o viaţă stricăcioasă, nu pot să nu mă gândesc cât de mult asemenea cuvinte înduhovnicite mă condamnă, însă nu am de ales: le zic sus şi tare, cu convingerea că numai in Biserică, pas cu pas, zi de zi, până la moarte, prin mila lui Dumnezeu, de fapt, sensul lor se va lumina... Despre Sfânta Treime, după Dogmatica sfântului Ioan Damaschin (sursa - wikipedia ortodoxă)

Prin urmare, noi credem într-un singur Dumnezeu, într-un singur principiu, fără de început, necreat, nenăscut, nepieritor şi nemuritor, veşnic, infinit, necircumscris, nemărginit, infinit de puternic, simplu, necompus, necorporal, nestricăcios, impasibil, imuabil, neprefăcut, nevăzut, izvorul bunătăţii şi al dreptãţii, lumină spirituală, inaccesibil; putere, care nu se poate cunoaşte cu nici o măsură, ci se măsoară numai cu propria ei voinţă. Căci poate pe toate câte le voieşte. Creeazã toate fãpturile, vãzute şi nevãzute, le ţine şi le conservă pe toate, poartă grijă de toate, le stăpâneşte pe toate, le conduce şi împărăţeşte peste ele în o împărăţie fără de sfârşit şi nemuritoare fără să aibă potrivnic, pe toate le umple şi nu este cuprins de nimic, ba mai mult, ea cuprinde universul, îl ţine şi îl domină. Străbate toate fiinţele fără să se întineze, este mai presus de toate, este în afară de orice fiinţă, pentru că este suprafiinţială, mai presus de cele ce sunt, mai presus de Dumnezeire, mai presus de bine, mai presus de desăvârşire. Ea delimiteazã toate începătoriile şi toate cetele şi stă mai presus de orice începãtorie şi ceatã, este mai presus de fiinţă, de viaţă, de cuvânt, de idee. Este însăşi lumina, însăşi bunãtatea, însăşi viaţa, însăşi fiinţa, pentru cã nu are existenţa sau ceva din cele ce sunt de la altcineva. El este izvorul existenţei pentru cele care există, al vieţii pentru cei vii, al raţiunii pentru cei care participă la raţiune şi pentru toţi cauza bunătăţilor.Cunoaşte toate înainte de facerea lor. Credem într-o singură fiinţă, într-o singură Dumnezeire, într-o singură putere, într-o singură voinţă, într-o singură activitate, într-un singur principiu, într-o singură stăpânire, într-o singură domnie, într-o singură împărăţie, cunoscută în trei ipostase desăvârşite, dar adoratã într-o singurã închinăciune, mărturisitã şi adorată de toată făptura raţională. Ipostasele sunt unite fără să se amestece şi despărţite fără să se despartă, lucru care pare şi absurd. Credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, în care ne-am şi botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: "Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19) Credem într-unul Tatăl, principiul şi cauza tuturora; nu s-a născut din cineva; singurul care există necauzat şi nenăscut; este făcătorul tuturora. Este prin fire Tatăl singurului Unuia-Născut, Fiul Său, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi purcedătorul prea Sfântului Duh. Credem şi într-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a născut din Tatăl înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Când spunem că Fiul este mai înainte de toţi vecii, arătăm că naşterea Lui este în afară de timp şi fără de început. Căci Fiul lui Dumnezeu, "strălucirea slavei, chipul ipostasei Tatălui" , înţelepciunea şi puterea cea vie , Cuvântul lui cel enipostatic, icoana substanţială, desăvârşită şi vie a nevăzutului Dumnezeu , nu a fost adus din neexistenţă la existenţă, ci a fost totdeauna împreună cu Tatăl şi în Tatăl, născut din el din veşnicie şi fără de început. Căci n-a fost cândva Tatăl, când n-a fost Fiul, ci odată cu Tatăl şi Fiul, care s-a născut din El. Căci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tată, fără de Fiu. Iar dacă ar fi fără să aibă Fiu, n-ar fi Tată. Şi dacă ar avea mai pe urmă Fiu, ar deveni mai pe urmă Tată, nefiind înainte de aceasta Tată, şi astfel s-a schimbat din a nu fi Tată în a deveni Tată, lucru mai rău decât orice blasfemie. Căci este cu neputinţă să spunem că Dumnezeu este lipsit de facultatea firească de a naşte. Iar facultatea de a naşte constă în a naşte din El, adică din propria Sa fiinţă ceva asemenea cu El după fire. Este însă necucernic să spunem cu privire la naşterea Fiului că a mijlocit oarecare vreme şi că existenţa Fiului este posterioară existenţei Tatălui. Deoarece spunem că naşterea Fiului este din El, adică din natura Tatălui. Iar dacă admitem că Fiul nu coexistă dintru început cu Tatăl, din care este născut, atunci introducem o schimbare în ipostasa Tatălui, anume că nefiind dintru început Tată a devenit pe urmă Tată. În adevăr, chiar dacă lumea s-a făcut pe urmă, totuşi nu s-a făcut din fiinţa lui Dumnezeu. Ea a fost adusă, prin voinţa şi prin puterea Lui, de la neexistenţă la existenţă; dar prin aceasta nu urmează o schimbare a firii lui Dumnezeu. Naşterea este actul prin care se scoate din fiinţa celui care naşte cel ce se naşte asemenea cu el dupã fiinţă. Zidirea şi crearea, însă, este un act extern, în care ceea ce se zideşte şi se creează nu provine din fiinţa celui care zideşte şi creează, ci este cu totul deosebit de el. De asemenea, credem şi în unul Sfântul Duh, Domnul şi făcătorul de viaţă, care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, împreună închinat şi slăvit cu Tatãl şi cu Fiul, ca fiind de aceeaşi fiinţă şi coetern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducător, izvorul înţelepciunii, al vieţii şi al sfinţeniei. El este şi se numeşte Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Fiul; nezidit, desăvârşit, creator, atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în purtare; El stăpâneşte întreaga zidire, dar nu este stăpânit; îndumnezeieşte, dar nu se îndumnezeieşte; desăvârseşte, dar nu se desăvârseşte; împărtăşeşte dar nu se împărtăşeşte; sfinţeşte, dar nu se sfinţeşte; mângâietor, deoarece primeşte rugăciunile tuturor; în toate asemenea Tatălui şi Fiului; purces din Tatăl şi dat prin Fiul, este primit de toată zidirea. Zideşte prin El însuşi, dă fiinţă universului, sfinţeşte şi ţine. Enipostatic, există în propria lui ipostasă, nedespărţit şi neseparat de Tatăl şi Fiul, având toate câte are Tatăl şi Fiul afară de nenaştere şi naştere. Tatăl este necauzat şi nenãscut, căci nu este din cineva: El îşi are existenţa de la El însuşi şi nici nu are de la altul ceva din ceea ce are, ba, mai mult, El este în chip firesc principiul şi cauza modului de existenţă a tuturor. Fiul este din Tatăl prin naştere. Duhul Sfînt şi El este din Tatăl, dar nu prin naştere, ci prin purcedere. Noi cunoaştem că există deosebire între naştere şi purcedere, dar care este felul deosebirii nu ştim deloc. Naşterea Fiului din Tatăl şi purcederea Sfântului Duh sunt simultane. Aşadar, toate câte le are Fiul şi Duhul, le are de la Tatăl, şi însăşi existenţa. Dacă nu este Tatãl nu este nici Fiul şi nici Duhul. Şi dacă Tatăl nu are ceva, nu are nici Fiul, nici Duhul. Şi din cauza Tatălui, adică din cauză că există Tatăl, există şi Fiul şi Duhul. Şi din cauza Tatălui, şi Fiul şi Duhul au pe toate câte le au, adică din pricină că Tatăl le are pe acestea, afară de nenaştere, de naştere şi de purcedere. Căci cele trei sfinte ipostase se deosebesc unele de altele numai în aceste însuşiri ipostatice. Ele nu se deosebesc prin fiinţă, ci se deosebesc fără despărţire prin caracteristica propriei ipostase. Spunem că fiecare din cele trei ipostase are o ipostasă desăvârşită, ca să nu admitem o fire compusă desăvârşită din trei ipostase nedesăvârşite, ci o singură fiinţă, în trei ipostase desăvârşite, simplă, mai presus de desăvârşire şi mai înainte de desăvârşire. Căci tot ceea ce este format din lucruri nedesăvârşite este negreşit compus. Dar din ipostase desăvârşite este cu neputinţă să avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem că specia este din ipostase, ci în ipostase. Spunem că sunt nedesăvârşite acelea care nu păstrează specia lucrului săvârşit din ele. Piatra, lemnul şi fierul fiecare în sine, potrivit naturii lor proprii, sunt desăvârşite; dar raportate la clădirea făcutã din ele, fiecare este nedesăvârşită, căci nu este fiecare din ele în sine clădire.

Vederile duhovniceşti socotite de sfântul sfinţit mucenic Petru Damaschin

2011-02-16T17:34:00.003+02:00

Iar vederile duhovniceşti, precum socotesc, sunt opt. Şapte din ele sunt ale veacului acestuia, iar a opta este lucrarea veacului viitor, cum zice Sfântul Isaac. (''Şase zile le petrecem cu lucrarea vieţii acesteia, prin plinirea poruncilor; a şaptea o petrecem toată în mormânt şi a opta ieşind din mormânt'') Cea dintâi este cunoştinţa necazurilor şi a ispitelor vieţii acesteia, cum zice Sfântul Dorotei, şi ea se întristează de toată paguba, pe care a pătimit-o firea omenească de la păcat. A doua este cunoaşterea greşelilor noastre şi a binefacerilor lui Dumnezeu, cum zic Scărarul, Isaac şi mulţi alţii dintre Părinţi. A treia este cunoştinţa lucrurilor înfricoşate dinainte de moarte şi după moarte, cum se scrie în dumnezeieştile Scripturi. A patra, înţelegerea petrecerii Domnului nostru Iisus în lumea aceasta şi a lucrurilor şi cuvintelor ucenicilor Lui, ale celorlalţi sfinţi Mucenici şi ale cuvioşilor Părinţi. A cincea este cunoştinţa firii şi a prefacerii lucrurilor, precum zic sfinţii Părinţi Grigorie şi Damaschin. A şasea este contemplarea celor ce sunt, adică cunoştinţa şi înţelegerea făpturilor sensibile ale lui Dumnezeu. A şaptea este înţelegerea făpturilor sensibile ale lui Dumnezeu. A opta este cunoştinţa despre Dumnezeu, aşa-numita teologie. ( Iar cuviosul Nicodim Aghioritul vorbeşte, de şase dulceţi duhovniceşti, pe care le gustă mintea ieşită din robia patimilor: 1. lucrarea dumnezeieştilor porunci, 2. câştigarea faptelor bune, 3. cuvintele dumnezeieştilor Scripturi, 4. cuvintele zidirilor, 5. cuvintele iconomiei celei în trup a Domnului şi 6. privirea celor ce sunt ale lui Dumnezeu.) Acestea sunt deci cele opt vederi. Cele dintâi trei se cuvin celui ce este încă făptuitor, ca prin multe şi amare lacrimi, să-şi poată curăţa sufletul său de toate patimile, şi să primească apoi prin har pe celelalte. Iar celelalte cinci se cuvin celui contemplativ (văzător) sau cunoscător, pentru că păzeşte bine şi împlineşte neîncetat faptele trupeşti şi morale, sau sufleteşti, prin care se învredniceşte de simţirea vădită şi înţelegătoare a acestora. Căci din cea diftâi făptuitorul primeşte începutul cunoaşterii şi cu cât se îngrijeşte mai mult de lucrare şi meditează înţelesurile date lui, cu atât sporeşte mai mult în ele, până ce ajunge la deprinderea lor şi aşa se iveşte de la sine în minte cealaltă cunoştinţă. Apoi la fel, celelalte. Pasaj preluat din Sfântul sfinţit mucenic Petru Damaschin, Scrieri alese - FILOCALIA.

Semnul Sfintei Cruci, în final de mare meci

2011-02-09T19:43:00.004+02:00

Sârbul Novak Djokovici îl învinge în trei seturi (7–6, 7–5, 6–4) pe Roger Federer la open-ul australian 2011 (semifinală): semnul Sfintei Cruci, în finalul meciului. Situaţia s-a repetat în finala cu Murray în care Djokovici. sârbul cu cruciuliţă la gât, l-a învins pe Andy Murray, tot în trei seturi (6–4, 6–2, 6–3).

Morala în plop, plopul în aer, şi Dawkins delapidat de un coleg de tagmă nou-atee!

2011-01-31T15:58:00.007+02:00

Fundamentarea legii morale din perspectiva (ne-)credinţei atee e lasată în plop şi plopul în aer ( ha, ha, ha,... un aer reducţionist imbâcsit cu molecule agitate aleator: o aşa morală-i o mare scofală, bineinţeles, tovarăşi juni atei!)

Degeaba Dawkins sare de-un cot până în tavan penal pe motiv ca-i delapidat de Josh Timonen, un coleg de tagmă nou-atee. Dupa propriile standarde Dawkins trebuie sa tacă şi să inghită lecţia de... selecţie naturală (ori escrocherie naturală?) oferită de şmecheraşul pe care îl proteja si care îi făcea propagandă peste ocean.

Cântând cunoştinţa celor negrăite

2011-01-28T21:26:00.002+02:00

"Vino, Preaslăvite Cuvinte ai lui Dumnezeu, şi ne împărtăşeşte, pe măsura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale. Înlăturând grosimea învelişurilor, arată-ne, Hristoase, frumuseţea înţelesurilor spirituale. Ia-ne de mâna dreaptă. adică de puterea minţii noastre, şi «ne călăuzeşte pe calea poruncilor Tale» (Ps. 119, 9-10) Si ne du «la locul cortului Tău cel minunat, până în lăuntrul casei lui Dumnezeu în glas de bucurie şi de mărturisire a svonului de sărbătoare», ca şi noi. prin mărturisirea faptuirei şi prin bucuria contemplaţiei, să fim învredniciţi a veni la locul negrăit al ospăţului Tău şi să ne ospătăm împreună cu cei care prăznuiesc acolo duhovniceşte. cântând cunoştinţa celor negrăite cu glasurile netăcute ale minţii. Şi mă iartă pe mine, Hristoase. că îndrăznesc, la porunca slujitorilor Tăi celor vrednici, ceea ce este peste puterea mea. Luminează cugetarea mea neluminată, spre înţelegerea locului de faţă. ca să fii şi mai mult slăvit, ca Unul Care dai orbilor vedere şi faci limba bâlbâiţilor să grăiască cu claritate." (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, Filocalia)

Nigel Farage (Irlanda) luându-i pe făraş pe eurocraţi

2011-01-28T21:16:00.003+02:00

Crema Comitetului Central al Uniunii Europene

2011-01-28T21:09:00.005+02:00

Bună dimineaţa la Moş Ajun!

2010-12-24T05:58:00.008+02:00

Bună dimineaţa la Moş Ajun
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ne daţi, ne daţi?

Am venit şi noi odată
La mulţi ani cu sănătate
Domnul Sfânt să ne ajute
La covrigi şi la nuci multe!

Bună dimineaţa la Moş Ajun
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ne daţi ori nu ne daţi?
Ne daţi, ne daţi?
Hristos se naşte! Slăviţi-L!

Acum 21 de ani, in ziua 21 a lunii 12

2010-12-21T20:44:00.011+02:00

Acum 21 de ani, in ziua 21 a lunii 12 eram in strazi manifestand impotriva despotismului ateu, ridicandu-ne gandurile in rugaciune intru regasirea demnitatii omului cladit dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Mai jos gasesti un documentar in 5 parti despre pacostele aduse umanitatii de catre darwinism - de la influentele darwiniste in ideologia nazista si rasismul motivat pe linie de selectie naturala, la politica de factura eugenica, legaturile cu paganismul, maoismul si bolsevismul ateu.

Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneţ

2010-12-18T15:22:00.007+02:00

Material preluat de pe wikipedia ortodoxă despre viaţa Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneţ :

Cuviosul Daniil Sihastrul s-a născut pe la începutul secolului al XV-lea, probabil din părinţi săraci, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi, primind la botez numele de Dumitru. Fiind trimis să înveţe carte la mănăstirea Bogdana din Rădăuţi, dovedeşte chemare pentru viaţa călugărească, intrând în monahism la această mănăstire la vârsta de şaisprezece ani; primeşte la călugărie numele de David.

Ulterior, doritor de nevoinţe mai aspre, pleacă la schitul Laura de pe valea Putnei, ctitoria Sf. Leontie de la Rădăuţi. Conform tradiţiei, aici l-a avut drept călăuzitor duhovnicesc chiar pe cuviosul Leontie. Aici îmbunătăţitul monah David primeşte schima cea mare şi numele de Daniil.

De la schitul Laura, cuviosul Daniil se retrage în munte, pe o stâncă de pe malul pârâului Viţeu. În stâncă îşi ciopleşte un paraclis şi o chilie dedesubtul acesteia, unde îşi continuă nevoinţele. Faima lui se răspândeşte cu timpul din ce în ce mai mult, la el venind mulţi doritori de viaţă şi călăuzire duhovnicească. Renumele său îl face cunoscut chiar până la curtea domnească de la Suceava, unde stăpânea binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare. Potrivit tradiţiei, domnitorul venea de multe ori să ceară sfătuire de la cuviosul Daniil. Se spune că sfântul Daniil este cel care l-a îndemnat pe domnitor să întemeieze mănăstirea Putna (sfinţită în anul 1470), arătându-i şi locul cel mai bun pentru ctitoria sa. Tot tradiţia spune că, iubitor de linişte şi singurătate, dar şi ca să nu fie silit să primească tronul mitropolitan al Moldovei după mutarea la Domnul a mitropolitului Teoctist I (1452-1477), sfântul Daniil îşi părăseşte chilia de lângă noua mănăstire Putna. Se retrage într-un loc singuratic de pe malul pârâului Voroneţ, săpându-şi o nouă chilie în piatră.

Vieţuind aici în nevoinţe aspre şi rugăciune, a primit de la Dumnezeu darul vindecărilor, al alungării demonilor, precum şi cel al sfătuirii duhovniceşti şi alinării celor în suferinţă. Astfel, şi aici sfântul a fost înconjurat de ucenicii care îi căutau sfaturile şi îndrumarea duhovnicească. Ca părinte duhovnicesc al multor ucenici, se consideră că sfântul Daniil a stat la baza unei înnoiri isihaste a monahismului din Moldova. Între ucenicii acestuia s-a aflat şi viitorul mitropolit al Moldovei, Grigore Roşca.

În anul 1488, în apropierea locului unde se nevoia cuviosul Daniil, binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare porunceşte întemeierea unei noi mănăstiri, viitoarea Mănăstire Voroneţ, care va fi ridicată în numai câteva luni. Conform tradiţiei, cuviosul Daniil a devenit apoi primul egumen al noii mănăstirii, povăţuind obştea înfloritoare a acesteia vreme de vreo zece ani. Istoricii bisericeşti contemporani consideră că sursele nu confirmă această tradiţie, sfântul neavând probabil titlul oficial de egumen, fiind însă numit de către contemporani şi autori din perioada imediat următoare acestuia stareţ cu referire la calitatea sa de părinte şi călăuzitor duhovnicesc al ucenicilor săi monahi.

Nu se cunoaşte data la care sfântul Daniil a trecut la Domnul. El a fost înmormântat în pronaosul mănăstirii Voroneţ, în partea de sud.

Cinstirea şi proslăvirea ca sfânt

Cuviosul Daniil Sihastrul a fost cinstit încă din viaţă ca un monah cu viaţă sfântă şi înduhovnicită, iar mai târziu ucenicii săi îl vor cinsti îndeosebi ca sfânt Astfel, prima reprezentare cunoscută a cuviosului Daniil ca sfânt datează din secolul al XVI-lea, din vremea domnitorului Petru Rareş şi a mitropolitului Grigore Roşca. În anii 1534-1535, când este pictată biserica mănăstirii Voroneţ, cuviosul Daniil este zugrăvit în pridvorul mănăstirii, fiind numit „Sfântul Daniil”. Numele cuviosului Daniil pomenit şi cinstit ca sfânt îl găsim într-un mare număr de surse datând din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea. Ca o dovadă în plus a cinstirii de care s-a bucurat de-a lungul timpului sfântul, de numele cuviosului Daniil se leagă şi o mulţime de povestiri şi legende populare. Canonizarea sa explicită s-a făcut însă mult mai târziu.

Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat oficial canonizarea sfântului Daniil Sihastrul, alături de cea a mai multor sfinţi români, pe 20-21 iunie 1992, rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de 18 decembrie.

În zilele noastre, chilia sfântului de lângă mănăstirea Putna este un loc de pelerinaj binecunoscut, semn al evlaviei credincioşilor faţă de cuviosul Daniil. Totodată, mai multe biserici şi mănăstiri sau schituri, precum şi mai multe aşezăminte culturale şi sociale ale Bisericii Ortodoxe poartă numele şi/sau hramul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul.

Moaşte

Moaştele cuviosului Daniil Sihastrul se află la Mănăstirea Voroneţ.
O părticică din moaştele sale (un deget de la o mână, după tradiţie arătătorul de la mâna dreaptă) se păstrează spre cinstire la Mănăstirea Putna, unde a fost adus în secolul al XVIII-lea.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea: Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi luptând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Daniile, duhul tău.

Condac, glasul al 3-lea: Viaţă îngerească ai petrecut pe pământ, chip şi pildă făcându-te ucenicilor tăi. Prin rugăciuni, posturi îndelungate şi privegheri, te-ai învrednicit a sălăşlui în pământul celor blânzi, Sfinte Daniil de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaştrilor şi lauda călugărilor.

Iconografie

Sfântul Daniil Sihastrul este pictat după modelul primelor imagini disponibile, datând din secolul al XVI-lea, respectiv după reprezentarea din pridvorul mănăstirii Voroneţ şi după o altă reprezentare dintr-un Tetraevangheliar dăruit mănăstirii Voroneţ de către mitropolitul Grigore Roşca, ucenic al sfântului.

Astfel, în pridvorul de la Voroneţ, cuviosul Daniil este zugrăvit sub chipul sfinţilor cuvioşi, slab, cu o barbă albă, ascuţită şi nu foarte lungă şi plete albite; poartă într-o mână un toiag, iar în cealaltă un sul de pergament pe care scrie, în slavonă: „Veniţi, fraţilor, de mă ascultaţi. Învăţa-vă-voi frica Domnului; cine este omul...”. Iar în imaginea din Tetraevangheliar este zugrăvit în chip asemănător, purtând însă în locul pergamentului o cruce.

Sfântul Mucenic Elefterie

2010-12-15T22:19:00.005+02:00

Sfântul Mucenic Elefterie, sărbătorit pe 15 Decembrie: icoană-miniatură provine dintr-un manuscris iluminat bizantin din secolul XI (Menologionul lui Vasile al II-lea al Bizanţului)

Aniversarea unui mare succes editorial: Semnătura în Celulă

2010-12-13T19:06:00.002+02:00

Despre bestsellerul Semnătura în Celulă de Stephen C. Meyer, după un an de la apariţie (mai bine de un an, de fapt, căci nu prea am fost pe fază...)

Sfântul Ioan Damaschin

2010-12-04T11:35:00.010+02:00

Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Ioan Damaschin (cca. 675 - 4 decembrie, 749) - sărbătorit astăzi.

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri a lui Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată,Ioane [Damaschine] înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (Tropar, gl. 8)

Pe scriitorul de cântări şi cinstitul grăitor de Dumnezeu, pe învăţătorul Bisericii şi dascălul şi luptătorul împotriva vrăjmaşilor, pe Ioan să-l lăudăm. Că luând crucea Domnului, toată înşelăciunea eresurilor a alungat-o, şi ca un cald mijlocitor către Dumnezeu tuturor cere iertare de greşeli. (Condac, gl. 4)

Alăturat: Sfântul Ioan Damaschin, icoană pictată de Ne'meh Naser Homsi (Damasc, secolul 19).

Asigurare de viaţă - în absolut

2010-11-27T21:49:00.022+02:00

Singura poliţă de asigurare fără de greş, adică în absolut: Iubirea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Să ne împotrivim păcatelor chiar şi atunci când ne-au prins în putere, precum copacul tânăr care va fi aplecat uşor fraged fiind. Să cugetăm asupra textelor din cărţile Sfinţilor Părinţi. Să ne amintim că la botez, ne-am lepădat de Satana şi de păcate. Să ne aducem aminte de cele patru lucruri de pe urmă: Moartea, Judecata de apoi, Raiul şi Iadul. Să ne amintim că dulce este păcatul dar veşnicia ce urmează va fi amară. Să scăpăm de gândurile care ne îndeamnă spre păcat. Să fim cu Dumnezeu înainte tot timpul, să ne gândim la El mai des decât respirăm. Să ne păstrăm sufletul cât mai curat tot timpul. (pasaj preluat de la wikipedia ortodoxă, cu o sfântă icoană zugrăvită de Sfântul Andrei Rubliov)

Mărita şi slăvita Mare Muceniţă Ecaterina din Alexandria

2010-11-25T19:08:00.007+02:00

Cu înţelepciunea ca şi cu razele soarelui ai luminat pe filosofii păgâni şi ca o lună prealuminoasă, care strălucea în noaptea necredinţei, întunericul l-ai gonit; iar pe împărăteasa o ai încredinţat, dimpreună şi pe prigonitorul l-ai mustrat, de Dumnezeu chemată, fericită Ecaterino! Cu bucurie ai alergat la cămara cea cerească, către Hristos, Mirele cel preafrumos, şi de la Dânsul te-ai încununat cu cunună împărătească. Înaintea Căruia împreună cu îngerii stând, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.

Mărita şi slăvita Mare Muceniţă Ecaterina din Alexandria, tropar - gl. 4.

Darwinism şi Design Inteligent - o poveste de dragoste

2010-11-25T18:14:00.023+02:00

De la autorul bestsellerului Semnătura în Celulă, Stephen C. Meyer:

În cazul în care designul inteligent este nedemonstrabil, darwinismul (design neinteligent) este nefalsificabil.
În cazul în care designul inteligent este nefalsificabil, darwinismul este nedemonstrabil.
În cazul în care designul inteligent este atât nedemonstrabil cât şi nefalsificabil (netestabil), darwinismul este la rândul său atât nedemonstrabil cât şi nefalsificabil.
În cazul în care designul inteligent este atât demonstrabil cât şi falsificabil (testabil), darwinismul este la rândul său atât demonstrabil cât şi falsificabil.
În concluzie: fie ambele sunt ştiinţă (testabile), fie ambele nu sunt ştiinţă (netestabile).

A filozofa sau a nu filozofa: vaccinul rugaciunii inimii

2010-11-16T16:18:00.018+02:00

Cateva cuvinte in continuarea mesajului precedent. Cred ca filozofia este in sine ceva neutru vizavi de teologia patristica (de fapt, e cam neutra vizavi de... orice). La urma urmei toata filozofia occidentala (care are o sumedenie de orientari, trebuie sa recunoastem - unele ne plac, altele nu) se revendica de la Platon (cineva chiar considera filozofia ca o serie de note de subsol la Platon). Insa termenii si ideile filozofice (asa neutre cum sunt) se pot utiliza in duh patristic, atata timp cat scopul ultim al imbunatatirii duhovnicesti prin rugaciune nu este pierdut din vedere. Ca dovada, un numar apreciabil de Parinti ai Bisericii primului mileniu au utilizat termeni si idei din filozofia greaca. Insa aceasta 'utilizare' a filozofiei este de fapt incorporarea acesteia intr-un edificiu ortodox pana in maduva oaselor, care in ultima instanta era rugaciune si chemare la rugaciune: filozofia greaca era astfel 'vaccinata' cu vaccinul rugaciunii inimii, iar cei ce o foloseau in chip apologetic erau oameni ai rugaciunii (mai tarziu, scolasticismul a produs o multime de filozofi insa s-a indepartat de acest rug aprins al rugaciunii) .

Ce e de invatat din toate asta astazi ? Desigur, trebuie discernamant (ca am cam uitat de el mai nou). A fi rational este bine (insa sa nu cadem in rationalism). Exista texte ortodoxe de un mare folos duhovnicesc care folosesc termeni si idei filozofice, insa pe de alta parte exista si texte ale unor autori ce se declara ortodocsi care sustin ca au gasit in Parintii Bisericii motivatia pentru discordia pe care o raspandesc (impreuna cu mesajul implicit: 'suntem mai ortodocsi decat voi, ca doar citam mai mult din Parinti'). Nu vreau sa judec pe nimeni, insa sa stam bine, sa luam aminte!

Teologia Parintilor versus scolasticismul rationalist

2010-11-14T23:03:00.027+02:00

Astazi la sarbatoarea Sfantului Grigorie Palama sa nu uitam ca acesta a marturisit si explicitat pozitia ortodoxa in conflictul dintre teologia harului (patristica, ortodoxa) si scolasticism (de inclinare intelectualist-rationalista). Argumentatiile atat de dragi scolasticismului purtau in ele (in pofida bunelor intentii declarate de academicienii acelor vremuri) germenii secularismului sceptic de mai tarziu. Scolasticismul se lansa intr-o apologetica in mod programatic curatata de "contaminarea" duhului Parintilor (devenit de facto incorect politic), motiv pentru care a adus mari pagube duhovnicesti crestinatatii apusene: la urma urmei, masura si judecata ce operau in reinterpretarile si rationalizarile scolasticismului erau omenesti. Prea omenesti!

Problema principala a scolasticismului e credinta metamorfozata in teorie: fie ea si sprijinita de argumente mai plauzibile decat argumentele in serviciul necredintei, sensul deplinatatii Harului lui Dumnezeu este din nefericire pierdut pe drum. Ce putem face azi? Inainte de toate, sa stam cu luare aminte in smerenie si rugaciune. Cat despre trufasele impunsaturi secular-ateiste, acelea au de fapt picioare de lut: fie contin deja mai mult sau mai putin mascat rejectia lui Dumnezeu, fie strecoara false reprezentari despre credinta, false reprezentari ce devin destul de eficiente in cazul unei teologii rationalizante, o teologie "imbunatatita" cu proptele omenesti (fie ele si geniale).

Ontopic: A filozofa sa a nu filozofa, sau vaccinul rugaciunii inimii. Nu privesc cu suspiciune utilizarea intrumentelor critice si analitice ale filozofiei (neutre in esenta) pentru a intari si apara credinta, atata timp cat, cu smerenie, ne cultivam statutul de rugatori ortodocsi. Iar faptul ca remarc ispita scolasticismului nu inseamna ca as fi in cautare febrila a unui meci de 'sah confesional', care nu ma intereseaza. Exista argumente teiste dezvoltate in cadrul altor confesiuni crestine ce pot fi de oarecare folos atata timp cat sunt re-citite recuperativ sau... 'vaccinate' remediativ in duh ortodox. Aici sunt pro-vaccin! Un vaccin patristic, bineinteles. Iarasi, cineva m-ar putea intreba - putem 'vaccina patristic' orice? La care as raspunde: nu. Erezia, de exemplu.

Sfântul Grigorie Palama, oglindă a luminii celei nemateriale

2010-11-14T13:51:00.009+02:00

Cu razele luminii celei necreate hrănindu-te, a celei ce a strălucit pe Tabor, slava şi frumusetea şi strălucirea acesteia le descrii cu sfinţenie, şi-i trezesti, sfinte, spre împărtăsire de ea pe cei care strigă acestea :
Bucură-te, al luminii celei necreate tainic cunoscător;
Bucură-te, al patimilor ucigătoare de suflet izbăvitor,
Bucură-te, al slavei celei viitoare pregustare;
Bucură-te, al sufletelor celor întristate mângâiere;
Bucură-te, că ai arătat nebună înţelepciunea lui Valaam;
Bucură-te, că ai făcut cunoscută bucuria Duhului;
Bucură-te, podoaba dumnezeiască a Arhiereilor;
Bucură-te, vistierie luminoasă a teologiei;
Bucură-te, oglindă a luminii celei nemateriale;
Bucură-te, seceră a învăţăturilor celor străine;
Bucură-te, bucurie a ortodocsilor şi cinste;
Bucură-te, cel ce faci să plece fruntea duşmanilor;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

(fragment din acatistul Sfântului Grigorie Palama)

Acoperământul aripilor netrupeşti

2010-11-08T23:23:00.002+02:00

Mai-marilor Voievozi ai oştirilor cereşti, rugămu-vă pe voi, noi nevrednicii, ca să ne acoperiţi pe noi,prin rugăciunile voastre, cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupeşti, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul şi strigăm: Izbăviţi-ne din nevoi, cei ce sunteţi mai-mari peste cetele puterilor de sus (Troparul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil)

Canonul Sfântului Dimitrie Basarabov

2010-10-25T13:42:00.002+03:00

Sfântul Dimitrie cel Nou

2010-10-24T13:45:00.006+03:00

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, şi cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău (tropar, gl. 8)

Apărător al său, nebiruit şi neînfrânt, ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbăvit, te pune înaintea oraşului tău, Dimitrie; şi, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, de toate nevoile izbăveşte-l, ca să strigăm ţie: Bucură-te, făcătorule de minuni, Dimitrie! (condac, gl. 8)

Icoana şi racla cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi

Al 34-lea miner - în Chile şi oriunde. Despre providenţă

2010-10-15T17:40:00.005+03:00

Despre minerii din Chile:

Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată...
Credinţa a jucat un rol important pentru mineri şi familii...

Pronia [gr. pronoia, lat. providentia = purtare de grijă, prevedere] este modul în care Dumnezeu chiverniseşte şi conduce lumea spre scopul final pentru care a fost creată, în interiorul iconomiei Sale creatoare şi răscumpărătoare. Acţiunea proniatoare este neîntreruptă şi concomitentă cu cea creatoare şi judecătoare, ceea ce arată unitatea planului lui Dumnezeu cu creaţia Sa. Dependenţa de pronie este fundamentală, deoarece : pe de o parte, prin pronie Dumnezeu Se acomodează la orice situaţie istorică şi la orice fiinţă umană, iar pe de altă parte, pronia arată condiţia lumii în mâinile lui Dumnezeu, Care călăuzeşte, controlează, guvernează şi judecă totul : «Unde mă voi duce de la Duhul Tău, şi de la faţa Ta unde voi fugi ? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogorî în iad, de faţă eşti» (Ps. 138, 7—8). Mai mult - aici.

Sfânta Cuvioasă Parascheva - viaţa pământească

2010-10-13T21:55:00.012+03:00

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în Tracia, într-un sat numit Epivata, din părinţi creştini, de neam bun şi bogaţi, având multe averi. Ei au botezat-o şi au crescut-o pe Parascheva în credinţa creştină. Evlavioasă fiind, mergea mereu cu maica ei la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Într-o zi, după ce trecuse de vârsta de zece ani, mergând la biserică, a auzit acest cuvânt al Evangheliei: "Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să ridice Crucea sa şi să urmeze Mie" (Luca 9, 23 ). Auzind acestea, s-a aprins inima ei, dorind să împlinească pe dată cuvântul Evangheliei şi, ieşind din biserică şi întâlnind un sărac, s-a ascuns de maica sa şi, dezbrăcându-se de hainele bogate pe care le purta, le-a dat lui, iar ea a îmbrăcat hainele săracului.

Iar când a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o, ca să nu mai facă aşa ceva. Ea însă a făcut acestea de mai multe ori, neluând în seamă ocările, ameninţările şi bătaia pe care o lua de la părinţi. Iar cele pe care le îndura acasă erau ca nişte prevestiri ale roadelor duhovniceşti de mai târziu, mai presus de firea omenească. Sufletul ei ardea însă de dorinţa de a sluji lui Dumnezeu, după cuvântul auzit. Drept care, într-o bună zi a fugit de acasă fără ştirea părinţilor, plecând la Constantinopol, unde s-a închinat în bisericile lui Dumnezeu, la moaştele Sfinţilor de acolo şi a ascultat povăţuirile duhovniceşti ale sfinţilor bărbaţi de acolo. Întărindu-se cu rugăciunile lor, a plecat din cetate, a trecut în Calcedon şi în cele din urmă s-a aşezat în Heracleea Pontului, mergând pe jos până acolo.

Iar părinţii ei, după ce au căutat-o ei înşişi şi cu ajutorul altora multă vreme, negăsind-o, s-au întors acasă. Iar preafericita fecioară, ajungând la Heracleea Pontului, a ajuns la o biserică a Născătoarei de Dumnezeu, s-a aşezat la pământ şi l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat şi, prin rugăciune umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu răbdare, nevoindu-se în acest sfânt locaş, sporind duhovniceşte în multe chipuri. Ea nopţile şi le petrecea în rugăciuni neîncetate, iar zilele în ajunări fără număr, în rugăciune cu lacrimi şi tânguiri neîncetate; iar pentru puţinul somn pe care şi-l îngăduia, se culca jos pe pământul gol. Iar ea în toate era smerită, având cugetul cumpătat, inima curată şi plină de evlavie către Dumnezeu. După trecerea celor cinci ani în aceste nevoinţe,i-a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau să o ducă la Ierusalim; căci ea îşi dorea să meargă acolo şi ruga pe Dumnezeu şi pe Maica Lui pentru aceasta. Astfel pregatită, ea a ieşit din biserică şi, îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim, închinându-se la toate Locurile Sfinte, mergând pe acolo "unde şi blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au călcat". Împlinind acestea, a mers în pustiul Iordanului şi a ajuns la nişte călugăriţe pustnice, alăturându-se lor. Mult s-a nevoit şi aici, până l-a biruit pe vrajmasul diavol, care mai înainte năvălise asupra ei cu ispite multe şi de tot felul, neputând a le lăsa în scris pe toate. Băutura ei era apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; iar în loc de aşternut folosea o rogojină; îmbrăcămintea ei era o haină, şi aceasta foarte zdrenţăroasă; iar cântarea pe buzele sale era neîncetată, lacrimile de-a pururea. Peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful îmbunătăţirilor, smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.

Ea a răbdat ani la rând în această mănăstire de călugăriţe. Si nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, ajungând la vârsta de 25 de ani, a plecat de acolo şi s-a dus la Iope. Și mergând de acolo pe o corabie, a pornit către patria sa, ajungând acolo după o călătorie plină de primejdii pe mare. Apoi pururea pomenita a venit iarăşi la Constantinopol, şi după ce a cercetat dumnezeieştile locaşuri şi pe sfinţii bărbaţi, a plecat şi s-a aşezat într-un sat numit Calicratia, în biserica Sfinţilor Apostoli, nesocotind petrecerea părinţilor săi de bun neam şi batjocorind înţelepţeşte uneltirile vicleanului înşelător. Doi ani a petrecut acolo, după care a adormit întru Domnul, încredinţându-şi sfântul său suflet în mâinile îngereşti, spre sălăşluirea în locaşurile cele veşnice şi dumnezeieşti; iar trupul său, înfrumuseţat cu dumnezeieşti îmbunătăţiri, l-a ascuns în pământ.

Material preluat de la wikipedia ortodoxă, cu sfânta icoană Петка Българска (Bulgaria)

Sfânta Cuvioasă Parascheva

2010-10-13T21:53:00.003+03:00

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip. Căci luând crucea ai urmat lui Hristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii, împreună se bucură, preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.
(tropar)

Clopotul la 2 ani

2010-10-13T21:38:00.008+03:00

Clopotul a implinit mai bine de 2 ani pe blogger. Mulţumesc celor ce aţi trecut si mai treceţi pe-aici, în pofida lenevirii virtuale a adminului!

Sf. părintele nostru Arsenie Boca - comemorat azi

2010-09-29T21:13:00.011+03:00

Azi - mare comemorare a părintelui ARSENIE BOCA!
Zicea părintele:
nu suntem din maimuta dar mergem cu pasi repezi spre ea...
Să luăm aminte, şi să păşim cu îndrăzneală şi smerenie, cu ajutorul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, şi prin rugăciunile Maicii Sale şi ale tuturor sfinţilor, ale sfantului părintelui nostru Arsenie Boca, pe cărarea cea îngustă a mantuirii.

Darwin şi darwinismul pe masa de disecţie!

2010-09-29T17:12:00.009+03:00

http://www.whathathdarwinwrought.com/
O lucrare ce investighează istoria şocantă a "darwinismului social" în America şi Europa, inclusiv cruciada eugenismului împotriva celor neadaptaţi , mişcarea pentru eutanasie, genocidul nazist, şi eforturile actuale de a devaloriza viaţa celor handicapaţi. Este Darwinismul social o consecinţă logică a teoriei lui Darwin ori o pervertire a acesteia? O remarcabilă emisiune TV, program special găzduit de Todd Friel şi în care participă David Berlinski, Richard Weikart şi John West, de la Institutul Discovery. Era şi timpul... E pur si muove!

Darwinism aplicat

2010-09-27T22:25:00.000+03:00

Eugenismul este o teorie socială care susține îmbunătățirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție. Scopurile declarate sunt acelea de a crea oameni mai sănătoși, mai inteligenți, economisirea resurselor societății și curmarea suferinței umane. Metodele inițiale de atingere a acestor scopuri se bazau pe alimentație selectivă, dar cele moderne se concentrează pe controale parentale, analizele fetușilor, consiliere genetică, controlul sarcinilor, fertilizare in vitro și inginerie genetică. Criticii susțin că eugenetica este imorală, și ca este o pseudoștiință. Istoric, eugenismul s-a folosit ca justificare pentru măsuri coercitive discriminatorii susținute de anumite state, precum sterilizare forțată a persoanelor cu defecte genetice, omorârea persoanelor cu afecțiuni grave, și chiar, în anumite cazuri, genocid asupra raselor privite ca inferioare.

Câte botezuri sunt ? - Sf. Mucenic Antim Ivireanul - Cuvânt de învăţătură la Bogoiavlenie

2010-09-27T16:59:00.004+03:00

A patra întrebăciune iaste cum că am zis: câte botezuri sunt? Şi zicem că sunt 8, precum scrie şi sfântul Ioan Damaschin la a 4 carte a Bogosloviei lui: botezul dintâi iaste al potopului, spre tăiarea păcatului. Al doilea botez iaste al lui Moisi, când au trecut pre jidovi prin Marea Roşie. Al treilea botez iaste al legii, că de să spurca cineva până nu-ş spăla cu apă trupul şi hainele, nu intra în tabără. Al patrulea botez iaste al lui Ioann, însă spre pocăinţă numai. Al cincilea botez iaste al lui Hristos, cu carele ni-am botezat şi noi, creştinii. Al şaselea botez iaste al pocăinţei şi al lacrămilor, cu carele curăţim botezul cel dintâi ce am întinat. Al şaptelea botez iaste al muceniei, carele iaste şi mai bun şi mai cinstit, că nu să téme să se mai spurce cu păcate botezul acesta, carele s-au arătat întâi Hristos, că ş-au vărsat preacinstit şi scump sângele său pre cruce şi toţi mucenicii cu acest botez s-au botezat şi s-au învrednicit împărăţiei ceriului. Al optulea botez, cel mai de pre urmă, iaste al focului celui nestins, ce va să muncească pre cei păcătoş, după cum zice la un tropar al canonului de astăzi la a 6 peasnă: Cu focul cel de pe urmă botează Hristos pre cei potrivnici şi neînţelegători de dumnezeirea lui.

Cuvânt de învăţătură la Bogoiavlenie
de Sf. Mucenic Antim Ivireanul

Înălţarea Sfintei Cruci

2010-09-13T23:52:00.005+03:00

Mântuieşte Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra potrivnicului dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău (Tropar, gl. 1)

Cel ce te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe dreptcredincioşii creştini, dăruindu-le biruinţă asupra celui potrivnic; avînd ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruinţă. (Condac, gl. 4)

- de Înălţarea Sfintei Cruci -

Creştinătatea ortodoxă arabă

2010-09-13T23:42:00.005+03:00

Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, 4, 4-7 citită în limba arabă.

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău. (tropar, gl. 1 - la Înălţarea Cinstitei şi de viaţă Făcătoarei Cruci)

Troparul al 2-lea, al Sf. Siluan Athonitul (Gl. V tetrafon) - Grupul Lumina Lina

2010-08-29T16:26:00.003+03:00

Evoluţionismul între adevăr (sau lipsa lui) şi gnoză

2010-08-27T21:01:00.032+03:00

De ce este adevarată evoluţia- 'Why evolution is true' - este titlul unei cărţi a lui Jerry Coyne, un apologet evoluţionist destul de notabil (mă rog, cel putin se nevoieşte omul). Ironic, o problemă capitală apare chiar în titlul cărţii. Pentru cine respectă fidel linia doctrinară şi paradigma evolutionistă, adevărul însuşi ar fi un construct evolutiv, definindu-se în simfonie cu o selecţie naturală nedirijată. Adevărul nu poate fi desprins de (sau din) selecţia naturală - ideea fiind că adevărul (aşa cum e văzut de catre specia umană) emerge ca un produs al evoluţiei - un adevăr cu dinţi, fălci şi interese: totul începe de la acest nivel în sus pentru evoluţionist (încă odată, ma refer aici la evoluţionistul fidel principiilor sale) .

În acest context, titlul cărţii lui Jerry Coyne este în cel mai bun caz ceva in genul... eu centrez, eu dau cu capul: o boală de circularitate. Nu este vorba de o desprindere de procesul evoluţiei pentru a o valida sau testa (din afară, independent, obiectiv). Nu poate fi vorba de aşa ceva, de fapt, pentru cei ce adoptă o viziune despre adevăr în acord cu modul in care adevărul este inţeles de neaoşii evoluţionişti. Tocmai de aceea nici un evoluţionist fidel crezului său nu va putea demonstra vreodată ca evoluţia este adevarată, şi nici macar nu va incerca (deşi va lupta, desigur, pentru impunerea ideilor evoluţionismului, aşa cum face Coyne).

La urma urmei, mesajul unei cărţi de apologetică evoluţionistă ar putea fi reformulat succint prin urmatoarea sentinţă laconică:
Nu exista adevăr! Exista doar evoluţie!
Punct! Acesta este credo-ul evoluţionist, evoteismul: nici un adevăr, numai o zumzăială nedirijată şi fără de sens a "fălcilor" ce mestecă grăbit. Un evoluţionist onest ar trebui să fie gata să îl afirme clar şi răspicat. Majoritatea nu o fac, sau în cel mai bun caz dansează ambiguu, cu aere de rafinament intelectual (ce ironie!) în jurul crezului cu pricina. Avem practic de a face cu o gnoză evoteistă.

Dragostea în Hristos - mărturia sfinţilor mucenici Adrian şi soţia sa Natalia

2010-08-26T17:14:00.010+03:00

Adrian (latin. Hadrianus) după o carieră militară de succes, a ajuns să facă parte din Garda Herculiană a împăratului roman Galerius Maximianus (305-311). La începutul secolului al IV-lea, împăratul Diocleţian reformase imperiul instaurând tetrarhia (cei patru tetrarhi fiind Diocleţian insuşi, Maximian, Galerius Maximianus şi Constantin Chlorus - tatăl Sfântului Constantin cel Mare). Bucurându-se de mare încredere în faţa lui Diocleţian, mai ales după victoria pe care o repurtase împotriva perşilor, Galerius Maximianus l-a determinat pe acesta să promulge o serie de 4 edicte (decrete) împotriva creştinilor în anii 303-304, edicte care au declanşat cea mai mare persecuţie din istoria imperiului împotriva acestei religii.

După ce a început această mare persecuţie împotriva creştinilor, Adrian a întâlnit un grup de martiri în lanţuri (23 la număr, se spune în Minei; 33 conform altor surse ) şi i-a întrebat cum de pot astfel de chinuri doar pentru credinţa lor. Ei au răspuns că ei suferă pentru a câştiga lucrurile bune pregătite de Dumnezeu pentru cei care au suferit de dragul Lui: "Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit; aşa sunt lucrurile pe cari le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc" (1 Corinteni 2, 9). Auzind aceste cuvinte, Adrian a fost cuprins de harul divin şi a spus oficialilor romani prezenţi acolo să scrie şi numele său pe lista acelor martiri, fiind arestat pe loc. Când soţia sa, Natalia, a auzit că Adrian a fost închis la un loc cu ceilalţi martiri, s-a dus în fugă la temniţă. Ea era născută din părinţi creştini, dar se temea să mărturisească cuiva credinţa sa în Hristos, văzând cumplita prigonire ce se facea creştinilor de către păgâni. După ce a auzit că soţul ei a crezut în Hristos şi că s-a alăturat sfinţilor mucenici, a avut şi ea îndrăzneala să arate că este creştină. Natalia, intrând în temniţă, a căzut la picioarele bărbatului său şi i-a sărutat lanţurile cu care acesta era legat; după care, implorându-i pe ceilalţi martiri să se roage lui Dumnezeu şi pentru soţul ei, s-a întors acasă, aşa cum îi ceruse Adrian.

Chiar înainte de ziua stabilită pentru martiriu, Adrian a mituit gărzile ca să-l elibereze temporar şi s-a dus acasă, pentru a-i spune Nataliei că a sosit momentul final şi a-şi lua rămas bun de la ea. Când l-a văzut venind, Natalia a presupus că el l-a negat pe Hristos şi astfel a fost eliberat - ea a refuzat să-i deschidă uşa, mustrându-l că a fost un laş. Când a aflat în cele din urmă adevărata natură a eliberării sale temporare, ea şi-a schimbat tonul, încurajându-l pe Adrian şi însoţindu-l la tribunalul imperial.

Când Adrian a apărut în faţa împăratului şi a mărturisit din nou pe Hristos ca fiind Dumnezeu cel adevărat, chinuitorii săi l-au întins cu faţa în jos şi l-au bătut cu toiegele. Apoi, întorcându-l cu faţa în sus, l-au bătut şi peste pântece, încât i se vedeau măruntaiele. Mucenicul, când pătimea acestea, avea doar de 28 de ani. I-au fost apoi retezate mâinile şi picioarele, iar în final a fost decapitat. Aceleaşi chinuri le-au suferit şi ceilalţi 23 sfinţi mucenici care erau împreună cu el. După ce sfinţii mucenici şi-au dat sfârşitul, urma ca trupurile lor să fie mistuite prin foc. Natalia a reuşit totuşi să ia una din mâinile soţului ei, ascunzând-o în sân. Dar şi alte moaşte ale acestor sfinţi mucenici au fost salvate, deoarece focul a fost stins de o ploaie mare şi grea, care a început să cadă ca din senin, iar un credincios creştin, numit Eusebie, a luat aceste moaşte şi punându-le într-o navă mică (caic) le-a dus pentru înmormântare la Arghiropolis, un mic oraş din apropierea Bizanţului. Ulterior, Natalia a ajuns şi ea acolo; după ce şi-a dat sufletul la Dumnezeu, a fost şi ea îngropată lângă moaştele cele muceniceşti.

O, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie,
fericiţi soţi şi purtători de chinuri străluciţi.
Auziţi-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică,
rugaţi-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru Iisus Hristos, să ne dăruiască noua tuturora
pace în familie, sănătate trupească şi sufletească, mântuirea sufletului,
ca întotdeauna să-l cântăm Lui: Aliluia.
(Acatistul Sfinţilor Adrian şi Natalia, Condac 13)

Material preluat de la wikipedia ortodoxă (unde se pot afla mai multe detalii si imnuri). Icoana este din Rusia sec. 17-19

Sfântul sfinţit mucenic Irineu de Lyon

2010-08-23T22:10:00.009+03:00

Sfântul, slăvitul şi drept-biruitorul sfinţit mucenic Irineu de Lyon (c. 130-202)

Domnul a toate a dat Apostolilor Săi puterea Evangheliei şi prin ei, de asemenea, noi am primit adevărul, care este, învăţătura Fiului lui Dumnezeu—aşa cum Domnul le-a spus: 'Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.' [Luca 10:16]. Pentru că noi am aflat planul mântuirii noastre de la aceia prin care Evanghelia a venit la noi. Prima dată au propovăduit-o pretutindeni, iar mai târziu, prin voinţa lui Dumnezeu, au pus pe hârtie pentru noi Scripturile, să ne fie temelie şi sprijin în credinţă. De aceea nu e bine să spunem că ei au propovăduit înainte de a avea înţelegerea deplină, aşa cum îndrăznesc unii să spună, lăudându-se că ei sunt cei ce îi corectează pe Apostoli. De aceea, după ce Domnul s-a ridicat din morţi şi ei au fost îmbrăcaţi cu putere de sus atunci când Duhul Sfânt s-a coborât peste ei, au fost umpluţi cu toate lucrurile de ştiut şi au primit cunoaştere perfectă. Au mers până la capătul Pământului, propovăduind vestea cea bună care ne-a adus-o Domnul şi proclamând pacea Raiului peste toţi oamenii, toţi şi fiecare dintre ei fiind în posesia Evangheliei lui Dumnezeu. (Sfântul Irineu de Lyon, Împotriva ereziilor, III)
Sf. Irineu crede că mântuirea noastră vine, în principiu, prin întruparea lui Dumnezeu în om. El consideră că pedeapsa pentru păcat este moartea şi coruperea. În schimb, Dumnezeu este nemuritor şi nestricăcios iar pur şi simplu prin unirea cu firea umană în Hristos El ne transmite aceste calităţi: ele se împrăştie, aşa cum sunt, ca o infecţie benignă. Aşadar, Irineu înţelege ispăşirea lui Hristos ca având loc prin întruparea Sa mai degrabă decât prin crucificarea Sa, cu toate că ultima este parte componentă din prima.

Martiriul Romanovilor

2010-08-22T20:01:00.008+03:00

Dupa filmul "Ultima zi a ultimului Ţar". Cutremurător.

Măicuţa Domnului: "Pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu"

2010-08-15T08:39:00.008+03:00

Cinstita Adormire a Preasfintei Măritei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria

"Preasfânta Fecioară Maria, ea singură, şezând între Dumnezeu şi oameni, pe Dumnezeu L-a făcut Fiul omului, iar pe oameni i-a făcut fiii lui Dumnezeu" - Sfântul Nicodim Aghioritul

Tropar şi condac pentru sfinţii noi mucenici ai Rusiei

2010-08-12T04:53:00.009+03:00

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului

2010-08-06T18:26:00.006+03:00

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului dezvăluie divinitatea lui Iisus Hristos, înainte de Patimile Sale, astfel încât ucenicii să înţeleagă, după Înălţarea Sa, că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu Tatăl şi că Patimile Sale au fost acceptate cu bună ştiinţă (Marcu 9:2-9). De asemenea, ne arată pobilitatea propriei noastre îndumnezeiri. Credinţa ortodoxă, formulată de Sfântul Grigorie Palama mărturiseşte că ucenicilor le-a fost dat harul de a percepe lumina necreată a lui Dumnezeu pe Care deşi nu-l putem cunoaşte în esenţa Sa, dar Îl putem cunoaşte în energiile Sale, pe măsură ce El Însuşi se revelează (citeşte mai mult aici)

Schimbatu-Te-ai la faţă, în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi slava Ta, pe cât li se putea; strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie. (Tropar, gl. 7)

Un minunat semicentenar. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

2010-08-05T13:21:00.009+03:00

Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea şi patria ta, ai luat Crucea, urmând lui Hristos şi în valea Iordanului, în peşteră pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău. (Tropar, gl. 8)

Pe unul Dumnezeu iubind, de cele trecătoare ai fugit şi în pustie locuind, cu liniştea duhului te-ai logodit, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, neîncetat slăvind pe Hristos, Mântuitorul lumii. Pentru aceasta, cu evlavie, laudă şi cântare îţi aducem, zicând: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Ioane, astăzi, floare prea aleasă a Bisericii noastre (Condac, gl. 8)

Începutul postului Adormirii Maicii Domnului

2010-08-01T18:42:00.012+03:00

Nu există creştinism autentic fără venerarea Maicii Domnului!

Într-adevăr, în lipsa cinstirii Maicii Domnului, Întruparea este pusă într-o paranteză nelucrătoare - poate fi teoretică şi principială, dar nu reală, vie.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Icoană a Fecioarei Hodegetria (1482), Sankt-Petersburg.

Apollo 11 văzut ca premieră creștină

2010-07-31T23:24:00.017+03:00

Dupa Apollo 8, să scriu câte ceva despre Apollo 11. S-a întâmplat pe data de 20 Iulie, cu prilejul aselenizării Apollo 11. E vorba despre gestul de credință al lui Edwin Eugene Aldrin Jr. (Buzz Aldrin), pilotul modulului de aselenizare (creștin prezbitarian) care în condițiile foarte tensionate în care NASA se afla (în proces cu activista ateistă Madalyn Murray O'Hair, care, furioasă că membrii echipajului misiunii Apollo 8 au citit din Cartea Facerii - episod deja consemnat aici, cerea înfrânarea de la orice activitate religioasă în spațiu) a luat în secret euharistia adusă de pe Pamânt. Unii ar putea spune că secretoșenia nu prea face cinste mărturisirii creștine (Buzz Aldrin a păstrat acest plan secret - nici măcar soția nu a fost informată de către el - și nu l-a făcut public pentru câțiva ani), dar dată fiind prigoana secular-umanistă anticreștină, putem aorda cu generozitate circumstanțe atenuante. Ulterior Aldrin a povestit despre acestea în ediția din octombrie 1970, în paginile revistei Guidepost și în cartea sa „Return to Earth” (material preluat și puțin adaptat de pe wikipedia - Apollo 11)

Ontopic:
File de istorie: Echipajul Apollo 8 citind din Cartea Facerii - 24 Decembrie 1968
File de istorie (2) - Apollo 8 - 1968, în direct

Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos!

2010-07-27T21:15:00.011+03:00

Deşi cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească de unde vine raza mântuirii în toate necazurile, drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (condacul 3 din Acatistul Sfântului Marelui Măritului Mucenic şi tămăduitor Pantelimon; icoana sfântului este de la Sfânta Mănăstire Ecaterina din Sinai).

Din ciclul e pur si muove, designul inteligent: necesitatea examinării alternativei designului

2010-07-27T20:55:00.006+03:00

ENV anunţă articolul "Information and Entropy -- Top-Down or Bottom-Up Development in Living Systems?" scris de profesorul Andy McIntosh de la Universitatea din Leeds (publicat în International Journal of Design & Nature and Ecodynamics) şi care susţine în mod explicit designul inteligent (ID). Articolul - "peer-reviewed" şi tot tacâmul :-) - considera nesatisfăcător răspunsul afirmativ al evoluţionismului la întrebarea fundamentală privitoare la origini (dacă informaţia poate creşte într-un mod pur materialist/naturalist), motiv pentru care alternativa designului trebuie să fie permisă şi toate opţiunile examinate cu atenţie.

Geografie duhovnicească (2) - un scepticism ziditor

2010-07-22T08:04:00.015+03:00

Exista scepticism cu folos duhovnicesc? Sigur ca exista. Tinta unui asemena scepticism ar trebui sa fie inclinarea (existenta ca ispita potentiala in fiecare din noi) de a ne vedea ca merituosi, "avansati", plasandu-ne pe un fel de "piedestal duhovnicesc" (auto-)aprobator, fie si unul minor. Chiar si in simplul fapt de a spune, modest, "aproapele meu e pe treapta a zecea a duhovniciei, eu sunt abia pe treapta intaia, cea mai de jos" se ascunde, fie si numai potential, ispita punerii unei pietre de temelie pentru un viitor asemenea piedestal.

Intr-adevar, trebuie sa fii sceptic intr-un mod agresiv pana si cu cea mai incipienta tendinta a sufletului tau de a-si acorda "credit duhovnicesc". Piedestalul duhovnicesc - tendinta de a vedea o "inaltime" duhovniceasca in tine, este o constructie (convenabila, desigur) a omului ce se preamareste pe sine folosindu-se de Dumnezeu ca pretext.

Trebuie sa ajungi la intelesul tainic al frazei Sfintilor Parinti "sunt ultimul dintre pacatosi". Insa asta nu e deloc usor. E de fapt cea mai complicata fraza de inteles in duh, desi pare atat de simpla. Singura cale catre intelegerea ei ar fi ura neincetata fata de pacatele proprii. Poti sa o traiesti constant?...

Iata ca atat ura (fata de pacatele proprii) cat si scepticismul (fata de contabilizarea meritelor proprii) pot fi ziditoare si regeneratoare din punct de vedere sufletesc. Odata ce ambele sunt functionale, sa ne rugam ca o prima intelegere a tainei Icoanei Scarii Raiului sa ni se descopere.

Astazi, 22 iulie, la Sfanta Mironosita si intocmai cu Apostolii Maria Magdalena

Ontopic: Geografie duhovnicească (1)

Sfântul şi Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul

2010-07-20T13:57:00.003+03:00

Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, goneşte bolile şi pe cei leproşi îi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăşte tămăduiri. (Tropar, gl.4)

Proorocule şi înainte-văzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, care cu cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pe Dumnezeu Unul, Iubitorul de oameni. (Condac, gl.2)
Iconografie
În icoane Sfântul Ilie este înfăţişat cel mai adesea cu părul cărunt, barba mare, îmbrăcat într-o ţinută de ascet, cu cojoc de oaie, asemănător Sfântului Ioan Botezătorul care, de altfel, va fi şi purtător al "duhului şi al puterii lui Ilie" (Luca 1:17). Unele din momentele vieţii Sfântului Ilie s-au perpetuat mai mult în iconografie. Astfel, în Biblia patricianului Leon, manuscris din secolul al X-lea, păstrat astăzi la Muzeul Vatican, este redat Proorocul Ilie înaintea regelui Ahab. Scena este izolată în iconografie, dar are câteva detalii ce merită analizate. Imaginea îl arată pe Ilie îndreptându-se către regele Ahab, pictat cu coroană şi stând pe tron. Ceea ce prezintă interes sunt nimburile celor două personaje centrale. Ilie poartă în jurul capului un nimb auriu, iar Ahab, verde. În manuscrisul menţionat, găsim acelaşi artificiu artistic când este redat Moise, în faţa faraonului. Diferenţierea aceasta scoate în evidenţă calitatea sfinţeniei faţă de cea a stăpânirii pământeşti. Şi regele este un uns şi un ales al lui Dumnezeu, prin urmare este evidenţiat în iconografia bizantină prin nimb. Trebuie ştiut că bizantinii înfăţişau cu nimb nu doar împăraţii sau regii încununaţi de sfinţenie şi trecuţi în calendare, ci pe toţi regii. Nimbul regal se pictează la fel ca şi cel al sfinţilor, dar sunt şi excepţii, cum este cea de faţă, când se operează o diferenţiere, pentru a scoate în relief o modificare semantică: aici regele în cauză este un rege care se îndepărtase de voia Domnului, deci nimbul său nu mai este la fel de strălucitor ca şi al sfântului. Aceste diferenţieri sunt vizibile datorită supremaţiei pe care aurul o are în cromatica bizantină. Icoana suirii Sf. Ilie la cer, în căruţa de foc, sugerează o scenă cunoscută şi în arta păgână, aceea a apoteozei împăratului, al cărui suflet era purtat de o quadrigă către cer. Material preluat de la wikipedia ortodoxă

Scrie, ca si diavolul a scris!

2010-07-18T23:37:00.014+03:00

Impresionat pasaj (preluat de la wikipedia ortodoxa) pe care vreau sa-l impartasesc:
Cand ma duc la marturisire cu parere de rau si cu pocainta, si imi cunosc gresalele, ii spun preotului cate tin eu minte. Dar ca sa tii minte si sa faci o marturisire intreaga, nu te duce cu ochii legati la preot, ca diavolul iti ia mintea si uiti. Cu o saptamana sau doua inainte, stai intr-o camera linistita, ia-ti un caiet si scrie toate pacatele tale din copilarie pana in ziua spovedaniei. Ce pacate am eu pe constiinta, de cande eram copil mic, cand eram de cinci ani, cand eram de sapte ani, cand eram in clasa intai la scoal, cand eram in clasa a doua, cand eram intr-a noua, cand eram fata mare, inainte de casatorie, sau dupa casatorie, cand eram militar, cand eram flacau. Scrie, ca si diavolul a scris.
Bineinteles ca obiectivul (scrierea tuturor pacatelor) este greu de realizat. Ideea este ca orice pacat odata scris (sau chiar in insusi actul scrierii) concentreaza ca o lentila atentia si pocainta din noi.

Geografie duhovnicească (1)

2010-07-14T16:25:00.006+03:00

Pe calea duhovniceasca exista mai harnici (mai avansati pe calea despatimirii) si mai puturosi (impatimiti, neputinciosi). Da, trebuie sa recunoastem ca exista grade de duhovnicie, insa daca reflectam putin la aceasta "ordine duhovniceasca", o vom gasi destul de paradoxala (ceea ce e de asteptat, pentru ca nu este o ordine omeneasca, fiind la urma urmei intemeiata pe judecata de Dumnezeu). O prima indicatie a taramului paradoxal e in zicala cei de pe urma vor fi cei dintai... Nu e vorba deci de o ordine simplista. Ierarhizarea duhovniceasca este o ordine crestina, distincta in mod fundamental de un stil obiectivizant/testabil in genul "dan"-ilor artelor martiale (e drept, si ordinea duhovniceasc este in sens profund testabila, insa nu de catre om ca intr-un experiment stiintific, ci testabila de catre Dumnezeu Insusi).

Mila Domnului este non-stop prezenta in proxima vecinatate a celui din urma pacatos la fel dupa cum este prezenta in proxima vecinatate a virtuosului despatimit. Ingredientele ordinii duhovnicesti sunt mila iubitoare, dar si judecata, Domnului pe de o parte, si constiinta omului cazut in pacat, pe de alta. Impreuna aceste ingrediente pot genera o "geografie duhovniceasca" foarte complexa. Icoana scarii virtutilor apeleaza la continutul profund al sufletului uman, dandu-i imboldul spiritual si emotional pentru intrarea in "zona" acestei geografii, pe drumul despatimirii.

Smerenia (daca e genuina) ne-ar da imboldul sa ne vizualizam plasati la coada scarii duhovnicesti! Insa atunci avem nevoie de o tarie extraodinara ca simplul act al "plasarii pe treapta cea mai de jos" (cand ne gandim "sunt cel mai pacatos dintre toti") sa nu fie constientizat, macar cu coada ochiului, intr-un stil cvasi-obiectiv, masurabil, "din exterior". Caz in care exista riscul ca simpla auto-evaluarea (de a fi ultimii in ierarhia duhovniciei) sa se transforme in judecata aprobatoare asupra propriei conditii spirituale, ce ar putea sa ne arunce realmente in genunea din afara scarii.

Actul plasarii pe treapta cea mai de jos ar trebui sa fie, in esenta, o lacrima.
Astazi 14 iulie, la Sfantul Nicodim Aghioritul.

Mănăstirea Crasna - Fericirile

2010-07-12T19:10:00.004+03:00

Mănăstirea prahoveană Crasna se înscrie în şiragul de frumuseţe peisagistică, edilitară şi, mai ales, duhovnicească al locurilor sfinte din România. În puţine locuri se poate vedea, precum la Crasna, întrepătrunderea firească dintre singurătatea monahală şi prezenţa pelerinilor. Călugării nu sunt deranjaţi în sihăstria lor de închinarea pelerinilor, iar aceştia se simt ca-n propria lor casă în incinta mănăstirii. Mănăstirea Crasna a fost binecuvântată de-a lungul timpului cu oameni minunaţi. Ei au creat, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce se poate numi astăzi duhul Crasnei.
† TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI
(fost monah la Schitul Crasna)

Părintele nostru dintre sfinţi Nicolae al Japoniei, Întocmai cu Apostolii

2010-07-07T09:36:00.005+03:00

Sfinte Nicolae, Luminătorul Japoniei
Tu împarţi slava şi tronul cu Apostolii:
Eşti un slujitor înţelept şi plin de credinţă al lui Hristos,
Un templu ales al Duhului Sfânt,
Un vas debordând de dragostea lui Hristos.
Ierarhe Întocmai cu Apostolii,
Roagă-te către Treimea de viaţă făcătoare
Pentru turma ta şi pentru lumea întreagă.

Despre etapa timpurie a misiunii sale în Japonia:

În iunie 1860, ieromonahul Nicolae şi-a stabilit ca viitor sediu oraşul Hakodate, luând cu el în lunga călătorie icoana Maicii Domnului din Smolensk. În drumul său spre Japonia, el s-a întâlnit cu renumitul episcop al Bisericii Rusiei, Sfântul Innocent (Veniaminov), Arhiepiscop de Kamchatka, Kurile Insulele Aleutiane (mai târziu Mitropolit de Moscova), supranumit apostol al Americii şi Siberiei. În Nikolaevsk-on-Amur, el a învăţat din experienţele călugărilor misionari tot ceea ce era necesar pentru buna desfăşurare a activităţii sale apostolice "chiar până la capătul pământului". În 2 iulie 1861 Nicolae a ajuns la Hakodate. La prima vedere părea aproape imposibil să predice Evanghelia în Japonia. după spusele Părintelui Nicolae, "japonezii acelor vremuri îi considerau pe străini nişte bestii şi considerau creştinismul ca fiind o biserică viciată, de care puteau aparţine doar vrăjitorii şi criminalii dovediţi". I-au trebuit lui însuţi opt ani pentru ca să se familiarizeze cu ţara, cu oamenii şi cu limba, şi cu obiceiurile şi cu tradiţiile celor cărora trebuia să le predice. Nicolae a învăţat limba şi cultura japoneză cu mare râvnă. În special după întâlnirea cu Arhiepiscopul Innocent (Veniaminov) în septembrie 1861 în Hakodate, motivaţia sa pare că s-a întărit. În Japonia, tânărul Nicolae a încercat să-şi păstreze abilităţile pentru limbi vestice şi citea cărţi în limbi străine. Innocent l-a găsit citind cărţi vestice în cele din urmă şi l-a certat. După spusele lui Innocent, toate eforturile lui Nicolae trebuiau să se îndrepte spre învăţarea limbii, culturii şi istoriei japoneze astfel încât el să fie capabil să facă o traducere corectă a Scripturii în japoneză. Nicolae a fost puternic impresionat de cuvintele arhiepiscopului Innocent şi le-a urmat supus. Ieromonahul Nicolae frecventa adunări populare cu scopul de a-i asculta pe povestitorii ambulanţi şi pe predicatorii budişti. În 1868, Părintele Nicolae era deja un maestru al vorbirii în limba japoneză. Cunoştinţele lui despre istoria Japoniei erau mai profunde decât cele ale multor japonezi. În acelaşi timp, el a învăţat, de asemenea, şi limba engleză care era pe cale să devină o limbă de circulaţie mondială. Pe vremea aceea, congregaţia parintelui Nicolae număra douăzeci de bărbaţi şi femei. Spre sfârşitul anului 1869, ieromonahul Nicolae a mers la St. Petersburg pentru ca să raporteze Sinodului rezultatele muncii sale. S-a luat decizia de "înfiinţare a unei Misiuni Ecleziastice Ruse speciale care să predice cuvântul lui Dumnezeu printre păgâni." Părintele Nicolae a fost ridicat la rangul de arhimandrit şi numit şef al acestei misiuni. După reîntoarcerea în Japonia, viitorul episcop şi-a lăsat congregaţia pe seama ieromonahului Anatoli, noul său ajutor şi a mutat centrul misionar la Tokyo. În 1871, au început în Japonia persecuţiile împotriva creştinilor, care i-au afectat pe mulţi, inclusiv pe Paul Sawabe, primul japonez ortodox, care mai târziu va deveni un preot misionar vestit (mai mult la wikipedia ortodoxă, de unde am preluat acest material - fotografia e din magazinul "Niva", Nr. 26 din 1910)

Stephen Meyer despre designul inteligent

2010-07-07T09:32:00.001+03:00

Stephen C. Meyer, autor al cartii Signature in the Cell depre intelesul (adesea denaturat de catre evolutionisti) termenului "design inteligent":

Sfântul Mucenic Evghenie Rodionov

2010-07-06T23:47:00.004+03:00

Sfântul Mucenic Evghenie Rodionov - ucis de militanţi islamişti pentru că a refuzat să-şi dea jos cruciuliţa de la gât, primită de la bunica sa.

Sfinte Nou Mucenic Evghenie, roagă-te pentru noi păcătoşii!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fară de moarte, miluieşte-ne pe noi !

2010-07-04T05:54:00.011+03:00

Icoană zugrăvită de Sfântul Andrei Rubliov (comemorat pe 4 iulie).

"văd o altă lege oştindu-se împotriva legii minţii mele"...

2010-06-27T20:59:00.010+03:00

Sfântul Filotei Sinaitul despre paza minţii (pasaje preluate de aici):

Deci să păzim cu toată străjuirea inima noastră în tot ceasul, chiar şi în clipa cea mai mică, dinspre gândurile care întunecă oglinda sufletului, în care obişnuieşte să se întipărească şi să se zugrăvească luminos Iisus Hristos, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu Tatăl. Şi să căutăm neîncetat înlăuntrul inimii Împărăţia Cerurilor, grăuntele de muştar, mărgăritarul şi aluatul, şi toate celelalte le vom afla în chip tainic, de ne vom curăţa ochiul minţii. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos a zis: "Împărăţia Cerurilor este înlăuntrul vostru", arătând dumnezeirea care se află înlăuntrul inimii. Fericitul Apostol, vasul alegerii, care grăieşte în Hristos, având o mare experienţă a războiului lăuntric şi mintal (inteligibil), care ne este nouă înşine nevăzut, scrie Efesenilor: "Nu este lupta noastră împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, a stăpâniilor, a căpeteniilor întunericului veacului acestuia, a duhurilor răutăţii întru cele cereşti". Iar Apostolul Petru zice: "Staţi treji, privegheaţi, că potrivnicul nostru diavolul umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia staţi împotrivă, tari în credinţă". Iar Domnul nostru Iisus Hristos, vorbind despre feluritele dispoziţii ale celor ce ascultă cuvintele Evangheliei, zice: "Apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inimă", săvârşind adică furtul prin uitarea cea rea, ''ca nu cumva, crezând, să se mântuiască". Iar Apostolul zice iarăşi; "Căci mă veselesc întru omul dinăuntru cu legea lui Dumnezeu, dar văd o altă lege oştindu-se împotriva legii minţii mele şi robindu-mă". Toate acestea le-au spus ca să ne înveţe şi să ne facă cunoscută uitarea.

Atacul spun că este gândul simplu, sau chipul lucrului născut de curând în inimă, ce se arată minţii. Însoţirea stă în convorbirea cu ceea ce s-a arătat, fie cu patimă, fie fără patimă. Consimţirea este învoirea bucuroasă a sufletului cu ceea ce s-a arătat, robirea este ducerea fără voie a inimii, sau amestecarea hotărâtă şi nimicitoare a celei mai bune stări a noastre, cu lucrul respectiv. Iar patima este ceea ce se află cuibărit de multă vreme cu împătimire în suflet. Dintre toate, cea dintâi e fără păcat; a doua nu totdeauna; a treia după starea celui ce luptă. Iar lupta e pricină sau de cununi sau de pedepse.

Marea Sărbătoare a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul

2010-06-24T15:21:00.015+03:00

Azi, la marea Sărbătoare a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul:

Sfântul Ioan, Înainte-mergătorul şi Botezătorul Domnului a primit de la însuşi Domnul Hristos mărturia că el era cel mai mare dintre toţi oamenii născuţi din femeie şi cel dintâi între Prooroci. Pe când încă se afla în pântecele maicii sale, sfânta Elisabeta, el a tresărit de bucurie în preajma lui Mesia pe care îl purta în ea Prea Sfântă Maica Domnului, venită în vizită la verişoara ei (Luca 1, 39-54) - text preluat de aici.

Astfel, naşterea Sfântului Ioan Botezătorul a constituit un tainic preludiu dumnezeiesc al Întrupării lui Hristos.

Mănăstirea Valaam a Schimbării la Faţă

2010-06-21T19:04:00.012+03:00

În următorul filmuleţ se vorbeşte şi despre Cuviosul Antipa de la Calapodeşti:

Vezi şi Mănăstirea Valaam la wikipedia ortodoxă.

Ad Majorem Darwinismus Gloriam ? Nu vă grăbiţi!

2010-06-20T22:22:00.007+03:00

Inchiziţia evoluţionistă are probleme juridice. Prigoana "ştiinţifică" declanşată de Centrul de Stiinţă al Californiei (California Science Center), care anul trecut a căutat să împiedice prin fel de fel de sforării penibile şi puerile vizionarea publică a unui film pro-intelligent design, a fost recent penalizata pe cale judecatorească într-un proces cu Discovery Institute. Astfel, California Science Center este obligat să îşi deschidă arhivele şi în plus să plătească şi taxe de avocaţi.

Se pare că vor urma şi alte procese vizavi de această cenzură evoluţionistă făcută în numele sloganului"ştiinţific" de o mare prioritate ... Ad Majorem Darwinismus Gloriam.

Evolutionismul teist ca tentativa de "botez" al Darwinismului

2010-06-17T23:02:00.015+03:00

William Dembski aduce o interesanta perspectiva asupra evolutionismului teist: acesta apare ca o tentativa de "botez" al imaginii Darwiniste despre lumea biologica, introducand teza identificarii evolutiei cu modul in care Dumnezeu a creat lumea. O teza cu un puternic continut metafizic. Pe de alta parte, (cel putin) din punct de vedere al continutului stiintific, evolutionismul teist nu este diferit de evolutionismul ateist, neacceptand nimic altceva decat procese naturale nedirijate in originea si dezvoltarea vietii. O asemenea postulat categoric (dogmatic) de stricta separare intre Dumnezeu si procesele naturale are o coloratura deista.

Pentru evolutionismul teist Dumnezeu este exilat ca o "conditie de frontiera" (ori "conditie initiala") - asta in cazul in care "oamenii de stiinta" au bunavointa sa nu formuleze obiectii vizavi de existenta unor asemenea frontiere (si chiar si asa, ideea de Dumnezeu ca si conditie, data, informatie de frontiera nu se sustine teologic). Evolutionismul teist critica designul inteligent (DI) pe motiv ca DI ar sustine - chipurile - ideea unui Dumnezeu care "injecteaza informatie" in cosmos la orice moment si orice loc. Lasand la o parte ca aceasta este un "straw man" (o falsa reprezentare a pozitiei DI care de fapt este o critica a naturalismului independenta de convingerile religioase ale sustinatorilor sau absenta acestora), sustinatorii evolutionismului teist nu au nici o problema cu un Dumnezeu care ar injecta informatie in punctul de frontiera (dupa care se grabesc, bineinteles, sa introduca un soi de "statut de limitare" convenabil). E hilar cum, in valtoarea disputelor, evolutionistii teisti adopta pozitii din ce in ce mai asemanatoare cu pozitia pe care acestia o atribuie DI.

Mărturisirea, începutul faptelor bune

2010-06-15T19:52:00.006+03:00

Cel care îşi mărturiseşte păcatele lucrează deja împreună cu Dumnezeu. Dumnezeu îţi acuză păcatele; dacă ţi le acuzi şi tu însuţi, te uneşti cu Dumnezeu. Omul şi păcătosul sînt ─ ca să spunem aşa ─ două realităţi: omul e lucrarea lui Dumnezeu; păcătosul e lucrarea ta, omule. Nimiceşte ceea ce ai făcut tu, pentru ca Dumnezeu să mîntuiască ceea ce a făcut El... Cînd începi să urăşti ceea ce ai făcut, atunci încep faptele tale bune, fiindcă îţi acuzi faptele rele. Începutul faptelor bune este mărturisirea faptelor rele. Înfăptuieşti adevărul şi vii la Lumină.

Fericitul Augustin (+ 15 iunie)

Britanici îndoindu-se de Darwin

2010-06-13T03:41:00.008+03:00

Britanici îndoindu-se de Darwin: James Le Fanu, cronicar, doctor şi autor:
Darwin Doubting in the UK: Columnist, Doctor and Author James Le Fanu (audio). Pentru pagina unei recente cărţi a acestuia, dă click aici.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te!

2010-06-12T20:56:00.003+03:00

În limbajul în-vieţuitor al Bisericii - despre părintele nostru între sfinţi Chiril al Alexandriei

2010-06-10T20:54:00.006+03:00

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre (tropar, gl. 8)

Sfântul Mucenic Teodor Stratilat

2010-06-08T19:14:00.016+03:00

Două minunate icoane cu prilejul sărbătorii aducerii cinstitelor moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Teodor Stratilat (care a primit cununa muceniciei în anul 319)

Dilema lui Darwin (trailer)

2010-06-08T17:46:00.003+03:00

Păcatul nu trebuie înţeles în sens juridic

2010-06-08T02:16:00.010+03:00

Păcatul (lat. peccatum; gr. hamartia) este călcarea voii lui Dumnezeu cu deplină voinţă şi ştiinţă. Păcatul se mai numeşte şi "fărădelege" sau "nelegiuire", pentru că voia lui Dumnezeu se arată în legile, poruncile şi rânduielile pe care El le-a dat, din iubire de oameni. Dar poruncile lui nu sunt o lege moartă, ci sunt cuvântul dătător de viaţă al lui Dumnezeu.

De aceea, pentru creştini păcatul nu este înţeles într-un sens juridic, sau legic, pentru că toate poruncile şi legiuirile Sale Dumnezeu le-a dat oamenilor din iubire pentru om, încoronarea a creaţiei (Facere 1) şi făcut după chipul şi asemănarea Lui. De asemenea, Iisus Hristos, în Joia Cinei de taină, preziua morţii Sale, a lăsat ca testament ucenicilor Săi: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii." (Ioan 13, 34-35; 15, 17) Când omul împlineşte poruncile lui Dumnezeu, atunci el împreună-lucrează cu harul lui Dumnezeu, este în legătură cu Dumnezeu, şi participă la Împărăţia lui Dumnezeu în mod nevăzut, încă din această lume. Când, dimpotrivă, omul dispreţuieşte porunca, cuvântul de viaţă al lui Dumnezeu, atunci el se rupe de Dumnezeu şi pierde părtăşia harului şi a Împărăţiei.

Preluat de la wikipedia ortodoxa.

Secvenţe din filmul DILEMA LUI DARWIN

2010-06-07T23:19:00.007+03:00

Pornind de la teoria lui Darwin de selecţie naturală Dawkins sustine că printr-un proces lent evoluţia poate explica aparitia unor specii noi. Noul film Dilema lui Darwin arată unde teoria lui Dawkins se împotmoleste. Tot mai multe dovezi sugerează că crearea masivă de informaţie genetică necesită inteligenţă. Astfel, explozia de informatii genetice în timpul exploziei cambriene oferă dovezi convingătoare că viaţa animalelor este produs de design inteligent mai degrabă decât un proces orb, nedirijat, de selecţie naturală.

De vizitat: darwinsdilemma.org. Aici urmăriţi Richard Dawkins' Greatest Show on Earth: The Evidence for Evolution? - secvenţe din filmul DILEMA LUI DARWIN.

OMS, H1N1 si companiile farmaceutice

2010-06-05T18:28:00.000+03:00

Organizatia Mondiala a Sanatatii este acuzata de exagerarea pericolului gripei H1N1 si de posibile legaturi de interes cu companiile farmaceutice (potrivit washingtonpost.com, 4 iunie 2010).

Despre hiperventilatia pe teme de "Viata Artificiala" (sau mai bine zis... "Plagiat Artificial")

2010-06-04T18:27:00.013+03:00

Internetul secular hiperventilează la ştirea potrivit căreia echipa aşa-zisului "guru biotech" Craig Venter ar fi creat "viata artificială". Ce s-a întamplat de fapt?

Cromozomul unei celule bacteriale deja existente a fost decodat prin citirea computerizata a fiecarei litere a codului genetic in cauza, dupa care acest cod a fost copiat si folosit la sintetizarea chimica a unui cromozom, care in cele din urma a fost inoculat intr-o celula bacteriala, care s-a replicat.

Daca din punct de vedere biotehnologic se poate spune ca este o realizare notabila, ideologii ce vantura ideea de "viata artificala" nu merita decat un... dus rece! Faptul ca un cod genetic a fost copiat dintr-o celula preexistenta nu arata nimic mai mult decat ca echipa lui Venter a identificat cu succes codul corespunzator unei celule bacteriale vii. Acest cod a fost procesat pe calculator si ulterior importat intr-o noua celula bacteriala - care deja conţine complexele masini moleculare necesare pentru a pentru a produce mai mult ADN şi ARN - insa aceasta nu inseamna catusi de putin ca s-a creat "viata artificiala"!

Desi din punct de vedere tehnologic realizarea este remarcabila (in raport cu starea prezenta a biotehnologiei), din punct de vedere fundamental aceasta ramane un simplu... plagiat.

Pentru mai multe detalii:
Jonathan Wells - Has Craig Venter Produced Artificial Life?
Casey Luskin - “Artificial Life” Or Intelligently Designed Plagiarism?

Sfântul mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava

2010-06-02T15:13:00.008+03:00

Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi, şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Ioane, pururea pomenite. (Tropar, gl. 4 - preluat de la wikipedia ortodoxă - Sfântul mare mucenic Ioan cel Nou de la Suceava)
Bucura-te Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos!
Si un minunat supliment duhovnicesc de la Parintele Proclu:

De Ziua Copilului. MARSUL TACERII.

2010-06-01T00:52:00.004+03:00

1 Iunie 2010. Azi.
Marsul Tacerii.
Viata incepe din momentul conceptiei...

Avortul inseamna moartea unui copil Viu, Real, Unic, exact asa cum esti tu...

Din ciclul e pur si muove, designul inteligent - 3 - noutati 2010

2010-05-31T19:32:00.014+03:00

O carte de eseuri pe teme de design inteligent a aparut pe 15 Februarie a.c. (In the Beginning: And Other Essays on Intelligent Design - de Granville Sewell, profesor titular la University of Texas El Paso). Pentru o prezentare a activitatii profesionale a autorului a se vedea CV-ul sau. Interesante sunt reactiile-reflex ale ideologilor darwinisti intrati in "red alert", devenind din ce in ce mai incoerenti si zgomotosi.

O simpla formulare a unei opinii critice genereaza un... tsunami darwinist :-) Ceea ce arata ca evolutionistii "evolueaza" in sensul urmator: devin intr-o asemenea masura de agitati incat... incep sa se faulteze reciproc!

Interviu cu Peter Hitchens despre noua sa carte "The Rage Against God"

2010-05-30T02:46:00.008+03:00

"The Rage Against God" - noua carte a lui Peter Hitchens (UK) - este o cronică a călătoriei spirituale a autorului către credinţa creştină. O călătorie care a inceput în deşertul necredinţei. Incidental, Hitchens ia cu asalt clişeele propagandistice ale noului ateism (care sunt deja în criză de cam multişor... fiind ironizati până şi în reviste seculare de prim rang - nota mea).

Cele zece găleţi sparte ale noului ateism

2010-05-29T16:50:00.009+03:00

The 'New' Atheism: 10 Arguments That Don't Hold Water - este o foarte recentă carte a lui Michael Poole (aparută pe 1 Mai 2010). Uzând de o analogie avansată de ex-ateul (şi renumit filozof, pe care l-am mentionat deja pe blog) Antony Flew, Poole demontează cu eleganţă trucurile de agit-prop ale evangheliştilor noului ateism, ce se reduc la o tactică de argumentare mimată prin care cititorilor li se prezintă o sumă de raţionamente eronate însă aranjate în aşa fel încât să ofere iluzia unui efect cumulativ convingătoar.