Canonul Sfântului Dimitrie Basarabov

Sfântul Dimitrie cel Nou

Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta, şi cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Dimitrie, duhul tău (tropar, gl. 8)

Apărător al său, nebiruit şi neînfrânt, ca cel ce prin tine din nevoi s-a izbăvit, te pune înaintea oraşului tău, Dimitrie; şi, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, de toate nevoile izbăveşte-l, ca să strigăm ţie: Bucură-te, făcătorule de minuni, Dimitrie! (condac, gl. 8)




Icoana şi racla cu moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou din Basarabi

Al 34-lea miner - în Chile şi oriunde. Despre providenţă

Despre minerii din Chile:

Dumnezeu nu ne-a părăsit niciodată...

Credinţa a jucat un rol important pentru mineri şi familii...

Pronia [gr. pronoia, lat. providentia = purtare de grijă, prevedere] este modul în care Dumnezeu chiverniseşte şi conduce lumea spre scopul final pentru care a fost creată, în interiorul iconomiei Sale creatoare şi răscumpărătoare. Acţiunea proniatoare este neîntreruptă şi concomitentă cu cea creatoare şi judecătoare, ceea ce arată unitatea planului lui Dumnezeu cu creaţia Sa. Dependenţa de pronie este fundamentală, deoarece : pe de o parte, prin pronie Dumnezeu Se acomodează la orice situaţie istorică şi la orice fiinţă umană, iar pe de altă parte, pronia arată condiţia lumii în mâinile lui Dumnezeu, Care călăuzeşte, controlează, guvernează şi judecă totul : «Unde mă voi duce de la Duhul Tău, şi de la faţa Ta unde voi fugi ? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi pogorî în iad, de faţă eşti» (Ps. 138, 7—8). Mai mult - aici.

Sfânta Cuvioasă Parascheva - viaţa pământească

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în Tracia, într-un sat numit Epivata, din părinţi creştini, de neam bun şi bogaţi, având multe averi. Ei au botezat-o şi au crescut-o pe Parascheva în credinţa creştină. Evlavioasă fiind, mergea mereu cu maica ei la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu. Într-o zi, după ce trecuse de vârsta de zece ani, mergând la biserică, a auzit acest cuvânt al Evangheliei: "Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine şi să ridice Crucea sa şi să urmeze Mie" (Luca 9, 23 ). Auzind acestea, s-a aprins inima ei, dorind să împlinească pe dată cuvântul Evangheliei şi, ieşind din biserică şi întâlnind un sărac, s-a ascuns de maica sa şi, dezbrăcându-se de hainele bogate pe care le purta, le-a dat lui, iar ea a îmbrăcat hainele săracului.

Iar când a venit acasă şi au văzut-o părinţii într-un astfel de chip, s-au îngrozit şi au bătut-o, ca să nu mai facă aşa ceva. Ea însă a făcut acestea de mai multe ori, neluând în seamă ocările, ameninţările şi bătaia pe care o lua de la părinţi. Iar cele pe care le îndura acasă erau ca nişte prevestiri ale roadelor duhovniceşti de mai târziu, mai presus de firea omenească. Sufletul ei ardea însă de dorinţa de a sluji lui Dumnezeu, după cuvântul auzit. Drept care, într-o bună zi a fugit de acasă fără ştirea părinţilor, plecând la Constantinopol, unde s-a închinat în bisericile lui Dumnezeu, la moaştele Sfinţilor de acolo şi a ascultat povăţuirile duhovniceşti ale sfinţilor bărbaţi de acolo. Întărindu-se cu rugăciunile lor, a plecat din cetate, a trecut în Calcedon şi în cele din urmă s-a aşezat în Heracleea Pontului, mergând pe jos până acolo.

Iar părinţii ei, după ce au căutat-o ei înşişi şi cu ajutorul altora multă vreme, negăsind-o, s-au întors acasă. Iar preafericita fecioară, ajungând la Heracleea Pontului, a ajuns la o biserică a Născătoarei de Dumnezeu, s-a aşezat la pământ şi l-a udat cu lacrimi; apoi s-a sculat şi, prin rugăciune umplându-se de har, cinci ani întregi a petrecut cu răbdare, nevoindu-se în acest sfânt locaş, sporind duhovniceşte în multe chipuri. Ea nopţile şi le petrecea în rugăciuni neîncetate, iar zilele în ajunări fără număr, în rugăciune cu lacrimi şi tânguiri neîncetate; iar pentru puţinul somn pe care şi-l îngăduia, se culca jos pe pământul gol. Iar ea în toate era smerită, având cugetul cumpătat, inima curată şi plină de evlavie către Dumnezeu. După trecerea celor cinci ani în aceste nevoinţe,i-a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau să o ducă la Ierusalim; căci ea îşi dorea să meargă acolo şi ruga pe Dumnezeu şi pe Maica Lui pentru aceasta. Astfel pregatită, ea a ieşit din biserică şi, îngrădită cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim, închinându-se la toate Locurile Sfinte, mergând pe acolo "unde şi blândele picioare ale Mântuitorului meu Hristos au călcat". Împlinind acestea, a mers în pustiul Iordanului şi a ajuns la nişte călugăriţe pustnice, alăturându-se lor. Mult s-a nevoit şi aici, până l-a biruit pe vrajmasul diavol, care mai înainte năvălise asupra ei cu ispite multe şi de tot felul, neputând a le lăsa în scris pe toate. Băutura ei era apa de izvor, şi de aceasta foarte puţină; iar în loc de aşternut folosea o rogojină; îmbrăcămintea ei era o haină, şi aceasta foarte zdrenţăroasă; iar cântarea pe buzele sale era neîncetată, lacrimile de-a pururea. Peste toate acestea înflorea dragostea, iar vârful îmbunătăţirilor, smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.

Ea a răbdat ani la rând în această mănăstire de călugăriţe. Si nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, ajungând la vârsta de 25 de ani, a plecat de acolo şi s-a dus la Iope. Și mergând de acolo pe o corabie, a pornit către patria sa, ajungând acolo după o călătorie plină de primejdii pe mare. Apoi pururea pomenita a venit iarăşi la Constantinopol, şi după ce a cercetat dumnezeieştile locaşuri şi pe sfinţii bărbaţi, a plecat şi s-a aşezat într-un sat numit Calicratia, în biserica Sfinţilor Apostoli, nesocotind petrecerea părinţilor săi de bun neam şi batjocorind înţelepţeşte uneltirile vicleanului înşelător. Doi ani a petrecut acolo, după care a adormit întru Domnul, încredinţându-şi sfântul său suflet în mâinile îngereşti, spre sălăşluirea în locaşurile cele veşnice şi dumnezeieşti; iar trupul său, înfrumuseţat cu dumnezeieşti îmbunătăţiri, l-a ascuns în pământ.

Material preluat de la wikipedia ortodoxă, cu sfânta icoană Петка Българска (Bulgaria)

Sfânta Cuvioasă Parascheva

Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip. Căci luând crucea ai urmat lui Hristos, şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii, împreună se bucură, preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău.
(tropar)

Clopotul la 2 ani

Clopotul a implinit mai bine de 2 ani pe blogger. Mulţumesc celor ce aţi trecut si mai treceţi pe-aici, în pofida lenevirii virtuale a adminului!