În conformitate cu Sfânta Scriptură şi cu tradiţia Bisericii cipriote, Lazăr a fost nevoit să caute refugiu departe de Ierusalim pentru a evita mânia marilor preoţi şi farisei, care doreau să-l ucidă, ... Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus. (Ioan 12:10-11). De asemenea, mulţi creştini ... erau speriaţi de persecuţiile care se anunţau. Ştefan a călătorit până în Fenicia şi Cipru şi Antiohia ...; ca şi Ştefan, Lazăr va trebui să părăsească Iudeea şi să caute refugiu în altă ţară. Acest loc a fost Kittium (astăzi Kittium se numeşte Larnaca) a Ciprului. Atunci când Apostolul Pavel şi Apostolul Barnaba au mers în Cipru, ei l-au hirotonit pe Lazăr ca primul episcop din Kitium. De aceea toate scaunele episcopale din Larnaca au icoana lui Lazăr în loc de cea a lui Hristos, care este tradiţia oficială a bisericii. Se ştiu puţine despre Lazăr după Învierea şi Înălţarea Domnului cu excepţia faptului că timp de treizeci de ani el nu a zâmbit şi nu a râs decât o singură dată. Într-o zi, el a văzut pe cineva furând un vas de lut şi a început să râdă spunând: "lutul fură lutul".
O altă tradiţie faimoasă în legătură cu Lazăr este descoperirea Muntelui Athos în anul 52 D.H.. Lazăr era foarte apropiat de Fecioara Maria şi era foarte mâhnit că nu se poate reîntoarce la Ierusalim să o viziteze (încă se temea de evrei). Maica Domnului a aflat de mâhnirea sa şi i-a trimis o scrisoare de consolare. Ea i-a spus că dacă îi trimite o corabie, atunci va putea să-l viziteze în Cipru. Cu mare bucurie, Lazăr a trimis o corabie în Ţara Sfântă ca să îi aducă pe Maica Domnului şi pe Ioan, preiubitul ucenic al Domnului, în vizită în Cipru. În timpul călătoriei, o furtună puternică i-a depărtat de traseu şi i-a dus pe ţărmurile Efesului şi apoi pe ţărmurile Athosului din Grecia. Conştientă că providenţa divină a adus-o în această zonă, Fecioara Maria, pe deplin fermecată de frumuseţea acestui loc, s-a rugat fiului ei ca acest loc să fie grădina ei dedicată rugăciunii pentru "a purta lupta cea bună a credinţei". După ce au convertit şi binecuvântat idolatrii locului şi au înfiinţat o comunitate creştină, ei şi-au reluat călătoria spre Cipru unde l-au vizitat la Lazăr.
Se spune că Maica Domnului a cusut un omofor şi mânecuţe ca daruri pentru Lazăr. Primul mormânt al lui Lazăr din Betania a rămas un loc de pelerinaj până în zilele noastre. Al doilea mormânt, din insula Cipru, a fost găsit în Kittium în jurul anilor 890 D.H., cu moaştele sale înăuntru şi purtând inscripţia "Lazăr, prietenul lui Hristos." În consecinţă, peste acest mormânt a fost construită o biserică închinată Sfântului Lazăr.
Preluat de pe Wikipedia Ortodoxă. Imaginea: Mormântul Sfântului Lazăr din Cipru.
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
29 mar. 2010
Viaţa de după minune: Sfântul Lazăr, prietenul lui Hristos
Posted by
Un păcătos
Labels:
Biserica,
ortodoxie,
postul mare,
Sfanta Traditie,
Sfântului Lazăr
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu