I. L. Caragiale catre "liber-cugetatori"

Am vazut ca "liber"- cugetatorii nostri ("umanistii" seculari cum isi mai zic) nu-l pot inregimenta pe Eminescu in campania lor propagandistica. Pasajul de mai jos arata ca nici I. L. Caragiale nu le este de folos!

Parintii vostri! Prapastie de vreme nemasurata între ei si voi! Mii si mii de ani de va fi trecut de la viata lor pâna la a noastra si tot nu li s-ar fi sters mai bine din inimile copiilor, pomenirea si dragostea si evlavia si felul. Ei au crezut si s-au închinat si sufletele lor gaseau mângâiere si tarie în închinaciune. Noi nu ne mai închinam fiindca nu mai credem. Sufletele voastre nu mai au nevoie de mângâiere; inimile noastre nu mai au nevoie de tarie, fiindca sunt de piatra si din piatra aceasta scaparam scânteile liberei-cugetari, noi românii, fosti ortodocsi, cari suntem mai destepti, mai luminati, mai mândri, mai puternici decât toate neamurile lumii. Închina-se Asia - batrâna înteleapta si nobila si ingenioasa ei fiica Europa! Închina-se Africa, cu toate negrele ei semintii! Închina-se iscusita America! Noi - nu ne închinam. Închina-se nerozii! Filosofia noastra se pune mai presus de nevoia închinaciunii! Clopotele - sgomot! Icoanele - fleacuri! Credinta - moft! Închiza-se bisericile, surpe-se zidurile lor! Parintii nostri cari le-au zidit erau niste barbari, niste primitivi, fara nici o cultura serioasa; ei nu aveau spiritul de examen. Noi suntem oameni moderni. Matura-se darâmaturile bisericilor, ca sa se deschida locuri largi, piete vaste, pe cari, dupa cerintele progresului, sa se zideasca oteluri marete si cluburi politice, teatre de varietati si burse de comert! Si nu care cumva sa-ndrazneasca a ridica glasul cineva! În cazul cel mai bun pentru dânsul ar fi un om ridicul. E destul ca biserica e tolerata! Un slujitor al altarului, când stetea sub loviturile unei cumplite prigoniri, unei napastuiri strigatoare la cer, izgonit si maltratat ca odinioara Sf. Ignatius al Constantinopolei, mi-a spus cu adânc amar: - Nu le e frica, fiule, de bataia lui Dumnezeu? - Nu, parinte, i-am raspuns; nu e frica nimanui de bataia cui nu crede ca este. Ai uitat ca ai de a face cu o lume care nu crede în Dumnezeu? Cu o lume careia nu i-a fost frica sa prefaca în puscarii locasurile sfinte, închinate credintii strabune, unde zac oseminte de mareti voievozi? Se va mai schimba lumea noastra româneasca? Va mai vrea Dumnezeu sa o reîntoarca la Dânsul? Dumnezeu stie. Deocamdata, copiii nostri vor merge pe calea noastra cuminte. De ce avem scoli românesti, în care urmeaza înaltele învataturi ale omenirii? Pentru ca sa ni-i lumineze si sa ni-i creasca. Din aceste scoli nationale, ies pe fiecare an sute si mii de viitori cetateni luminati, toti liberi-cugetatori, plini de dispret pentru vechea ratacita credinta crestina, astazi demodata, ridiculizata, scuipata! Ei au învatat o religie mai omeneasca decât cea crestina, o religie care predica nu mila si îngaduinta, nu blândetea si omenia, o religie aspra care predica omului: Esti o fiara! Ghiarele tale si coltii tai sunt desteptaciunea si siretenia; fii perfid, crud, neîngaduitor cu semenii tai! Nu te uita o clipa în sus pe cer; aici, în jos, pe pamânt, uita-te cu ochii-n patru, ca si cum ai avea patru picioare; aici pe pamânt se ispraveste tot pentru tine. Esti fiara, fii fiara. Fiarele n-au biserica; fiarele nu se-nchina; fiarele n-au Dumnezeu!

Din I. L. Caragiale - "NOI SI BISERICA"