Un fragment din Zizioulas

Am descoperit pe blogosfera (sursa: "John Zizioulas on Intelligent Design?") urmatorul pasaj din scrierile lui Zizioulas (Being as Communion, p. 32) :

What the scientist sees today as a relational, indeterminate, ‘chaotic’ universe does not call simply for a creator God, but for a God who is so personal as to be capable of self-modification to the point of lending his very ‘mode of being’ to constitute and sustain the being of creation.

Autorul aduce un numer de explicatii interesante ale termenilor folositi de mitropolit, considerand ca potrivit lui Zizioulas lumea observata prin stiinta nu sugereaza un "designer inteligent" cat mai degraba un mantuitor care prin harul sau va alege sa aduca o creatie aflata sub tirania mortii in comuniune cu viata transcendenta, imperisabila - o eliberare ontologica. Totusi, tabara ID nu considera ca intelligent design-ul are ceva de a face cu teologia/"creationismul" - ceea ce este de fapt corect. ID este numai o critica la adresa naturalismului. Dupa care se opreste.