Sfântul Grigorie Palama

Despre viaţa Sfântului Grigorie Palama - fragmente preluate de aici. De aici putem culege idei foarte importante despre poziţia ortodoxă cu privire la isihasm şi energiile necreate... care trebuie să le cunoaştem (într-un mod trăitor, mai ales) ca ortodocşi.

În anii 1330 au avut loc importante evenimente în viaţa Bisericii de Răsărit, în urma cărora Sf. Grigore a fost plasat printre cei mai importanţi apologeţi universali ai ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului. Prin 1330 învăţatul călugăr Varlaam sosea în Constantinopol din Calabria, Italia. Acesta a fost autorul unor tratate de logică şi astronomie, fiind renumit pentru calităţile sale oratorice ieşite din comun. Varlaam a primit o catedră la universitatea din capitală şi a început să adâncească studiul scrierilor Sf. Dionisie Areopagitul, a cărui teologie "apofatică" ("negativă", în contrast cu "katafatică" sau "pozitivă") era în mod egal apreciată atât în Bisericile de Răsărit cât şi în cele de Apus. La scurt timp, Varlaam a călătorit la Muntele Athos, unde s-a familiarizat cu viaţa spirituală a isihaştilor. Susţinînd imposibilitatea cunoaşterii esenţei lui Dumnezeu, el a declarat că rugăciunea minţii era o eroare eretică. În călătoriile sale la Constantinopol şi Tesalonic, călugărul Varlaam a intrat în dispute cu călugării, încercînd să demonstreze natura materială creată a luminii din timpul Schimbării la faţă a Mântuitorului de pe Muntele Tabor. Acesta ridiculiza învăţăturile călugărilor despre metodele rugăciunii şi despre lumina necreată văzută de isihaşti. Sf. Grigore, la rugămintea călugărilor athoniţi, a răspuns prin admonestări verbale la început, dar văzînd că nu au nici un rezultat, a început să aştearnă pe hârtie argumentele sale teologice. Astfel a apărut "Triade în apărarea sfinţilor isihaşti" (1338). Prin 1340 sfinţii din Muntele Athos au compilat, cu ajutorul sfântului, un răspuns general împotriva atacurilor lui Varlaam, grupat sub titlul "Tomul Aghiorit". La Sinodul din Constantinopol din 1341 ţinut la Biserica Sf. Sofia, Sf. Grigore a polemizat cu Varlaam, axîndu-se pe ideea naturii luminii de pe Muntele Taborului. În 27 mai 1341 Sinodul a fost de acord cu punctul de vedere al Sf. Grigore, şi anume că, Dumnezeu, de neatins prin esenţa Sa, ni se descoperă prin energiile Sale direcţionate spre lume şi percepute de noi, cum a fost lumina de pe Muntele Taborului, dar acestea nu sunt nici materiale şi nici create. Ipotezele lui Varlaam au fost condamnate ca erezii, acesta fiind anatemizat şi izgonit în Calabria. Dar disputele dintre Palamiţi şi Varlaamiţi erau departe de a se fi încheiat. Acestora din urmă li s-au alăturat discipolul lui Varlaam, călugărul bulgar Akyndinos, precum şi Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347); împăratul Andronicus III Paleologul (1328-1341) înclina şi el spre punctul lor de vedere. Akyndinos, al cărui nume însemna "cel care nu face rău", de fapt a cauzat un mare rău prin învăţăturile sale eretice. Akyndinos a scris o serie de mici tratate în care îi denunţa Sf. Grigore şi pe călugării athoniţi drept provocatori de tulburări în cadrul Bisericii. La rândul său, sfântul a scris un răspuns detaliat în care demonta erorile lui Akyndinos. Însă patriarhul îl susţinea pe Akyndinos şi l-a numit pe Sf. Grigore vinovat de toate tulburările din cadrul Bisericii. În 1344 l-a închis în temniţă timp de patru ani. În 1347, când Ioan al XIV-lea a fost înlocuit de Isidor (1347-1349), Sf. Grigore a fost eliberat şi numit Arhiepiscop al Tesalonicului. În 1351 Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învăţăturilor sale, însă poporul nu l-a acceptat uşor pe Sf. Grigore (aici cel mai probabil e vorba de intrigi şi clevetiri cu care au fost bombardaţi foarte mulţi sfinţi - NOTA CLOPOTARULUI) , astfel încât el a trebuit să se mute dintr-un loc în altul. Într-una din călătoriile sale la Constantinopol pe un vapor bizantin, a căzut în mâinile turcilor. Chiar în captivitate, Sf. Grigore a predicat atât prizonierilor creştini cât şi răpitorilor săi musulmani. Hagarenii au fost uimiţi de înţelepciunea cuvântului său, dar musulmanii nu au putut suporta acestea şi l-au bătut, ba chiar l-ar fi omorât cu plăcere dacă n-ar fi nădăjduit într-o răscumpărare mare. La un an, Sf. Grigore a fost răscumpărat şi s-a întors la Tesalonic. Sf. Grigore a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morţii sale, vindecînd mulţi bolnavi. În ajunul morţii sale, Sf. Ioan Gură de Aur i-a apărut într-o viziune, adresîndu-i cuvintele: "Spre înălţimi! Spre înălţimi!" Sf. Grigore Palama a adormit întru Domnul în 14 noiembrie 1359. În 1368 a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol Pentru lupta dusă contra ereticilor şi pentru teologia sa profundă, contemporanii l-au cinstit pe Grigorie Palama ca pe un "al doilea Atanasie" (referirea este la Sfântul Atanasie cel Mare). La câţiva ani după moartea lui, în anul 1386, a fost proclamat sfânt de către un sinod în Constantinopol sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376) - care a scris viaţa sfântului şi slujbele adresate acestuia -, iar pomenirea lui se face în chip aparte în a doua Duminică din Postul Mare, ca o prelungire a sărbatorii triumfului Ortodoxiei împotriva tuturor ereziilor.

Fericirile în icoane (3)

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul - blândeţea, cel dintâi rod al bunătăţii şi al iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: "Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre"(Matei 11, 29). Comentarii preluate de aici.

Fericirile în icoane (2)

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia - plângerea este mântuitoare atunci când este o expresie a pocăinţei, a străpungerii inimii şi a întoarcerii spre Dumnezeu. Comentarii preluate de aici.

Fericirile în icoane (1)

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor - sărăcia cu duhul sau smerenia de bună voie (Sfântul Ioan Gură de Aur) este condiţia esenţială a intrării în Împărăţie, ea ne deschide porţile cerului pentru că numai cel care îşi cunoaşte nimicnicia însetează după Dumnezeu. Comentarii preluate de aici.

Drumul pelerinului, de la Bucureşti la mănăstirile României

Sfântul Tarasie, Patriarhul Constantinopolului

Crescut şi educat în Constantinopol, Sfântul Tarasie (Patriarh între 784 şi 806) a jucat un rol important în biruinţa Bisericii împotriva ereziei iconoclaste, prezidând lucrările celui de-al şaptelea Sinod Ecumenic.

Tropar:
You shone forth as a light of the Spirit,
Adorned with an exemplary life and clothed in hierarchical vesture.
You stilled the turbulence of heresy
And became a pillar and foundation of the Church,
Which praises your struggles, holy Father Tarasius.

P.S. De aici aici aflăm că Sfântul Teodor Studitul s-a învrednicit harului preoţesc de la Sfântul Tarasie.

Scurt video despre "Signature in the Cell"

"Cercetările ştiintifice nu ne spun numai ceea ce natura poate face, ci adesea ne spun ceea ce natura nu poate face" (citat preluat de unul dintre comentarii).

O lume simplă şi solidă...

" Lumea materialistului este simplă şi solidă... o lume de care materialistul este la fel de sigur după cum nebunul este absolut sigur de perfecta sa stare de sănătate" (Gilbert Keith Chesterton - text tradus şi gif preluat de aici)

Ontopic: Un fals scepticism

Sfântul mucenic Policarp, Episcop de Smirna

Sfântul, slăvitul şi sfinţitul mucenic Policarp a fost episcop de Smirna şi mucenic al Bisericii vechi şi unul din Părinţii Apostolici. S-a născut între anii 69 şi 81 d. Hr., şi a mucenicit între anii 155 şi 167. L-a cunoscut pe sfântul apostol şi evanghelist Ioan.... Sf. Policarp şi-a condus turma cu râvnă apostolică şi a fost foarte iubit de cler. Sf. Ignatie al Antiohiei Teoforul, "Purtătorul de Dumnezeu", îi poartă multă dragoste şi mult respect sfântului Policarp. În timp ce se îndrepta spre Roma unde îl aştepta execuţia, Sf. Ignatie i-a scris Sfântului Policarp următoarele: "Aceste vremuri au nevoie de tine pentru a-L găsi pe Dumnezeu, aşa cum piloţii au nevoie de vânt şi marinarii în furtună caută un port." Între anii 161-180 împăratul Romei Marcus Aurelius a început o cruntă persecuţie împotriva creştinilor iar păgânii au cerut judecătorului să fie căutat Sf. Policarp, "tatăl tuturor creştinilor" şi "ademenitorul întregii Asii". În acest timp, la rugăminţile credincioşilor săi, sfântul s-a retras într-un sat mic nu departe de Smirna. Când soldaţii au venit să-l ia, el i-a întâmpinat şi i-a poftit la masă, după care le-a cerut răgaz pentru rugăciune ca să se pregătească pentru martiriu. Suferinţele şi moartea sa sunt prezentate în "Epistola creştinilor Bisericii din Smirna către celelalte Biserici", una dintre cele mai vechi mărturii ale literaturii creştine. La judecată, Sf. Policarp şi-a mărturisit cu hotărâre credinţa în Hristos şi a fost condamnat să fie ars de viu. Călăii ar fi vrut să-l fixeze în cuie de un stâlp dar sfântul a spus că Domnul îi va da putere să îndure flăcările, aşa că îl pot lega doar cu nişte sfori. Flăcările l-au înconjurat dar nu l-au atins, ridicându-se deasupra capului său în formă de boltă. Văzând că flăcările nu-şi fac efectul, păgânii l-au înjunghiat cu un pumnal iar sângele i-a curs atât de mult din rană încât a stins flăcările. Corpul martirului Policarp a fost incinerat. Creştinii din Smirna au luat cu evlavie ce a mai rămas din corpul sfântului, sărbătorind în fiecare an ziua martiriului său la 23 februarie (pentru mai mult, a se vedea pagina Policarp al Smirnei pe orthodoxwiki, de unde am preluat fragmentele de mai sus).

Legea morală din sufletul omului

Pe UD se precizează, într-un răspuns adresat cuiva, că deşi a fi ateu nu înseamnă în mod necesar a acţiona imoral, fără Dumnezeu moralitatea nu-şi poate găsi temeiul în altceva decat în capriciul de moment. Dumnezeu a sădit legea morală în sufletul omului, remarcându-se că nerecunoaşterea unui adevar nu-l face mai puţin adevărat. Epitaful lui Kant zice aşa: "Două lucruri umplu sufletul de o admiraţie şi o veneraţie mereu crescândă şi nouă, în măsura în care reflecţia şi le întipăreşte şi se ataşează de ele: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine".

Postul de televizor

Ca o componentă integrală a lucrarii despătimitoare a postului (căci despatimirea e ideea fundamentală aici), n-ar strica măcar să mai reducem din numărul de ore petrecute în faţa televizorului.

Icoană a Maicii Domnului "Rugul Aprins" - sec. XVI

O sfântă icoană a Maicii Domnului "Rugul Aprins" (şcoala din Moscova, sec. XVI)

La Duminica Ortodoxiei

Tema acestei duminici este victoria credinţei adevărate. "Aceasta este biruinţa care a biruit lumea: credinţa noastră" (I Ioan 5:4).

Condac (Glas 8:

No one could describe the Word of the Father;

but when He took flesh from you, O Theotokos, He accepted to be described,

and restored the fallen image to its former beauty.

We confess and proclaim our salvation in word and images.

Pururea-fecioria Maicii Domnului, mărturii din Biserica primelor veacuri

"În cele mai timpurii Liturghii ale Bisericii, Ea este mereu numită "Pururea Fecioara". Referiri la pururea-fecioria Ei se găsesc și în scrierile unor Părinți ca Petru al Alexandriei, Epifanie de Salamina, Atanasie cel Mare, Didim cel Orb, Ieronim, Chiril al Alexandriei, Leon cel Mare, Sofronie al Ierusalimului, Ioan Damaschin, Ioan Casian, Efrem Sirul și în capitulele celui de-al Cincilea Sinod Ecumenic (al II-lea din Constantinopol) din anul 553 d.Hr. Practic, aceste indicații se găsesc peste tot. Iată, de exemplu, ce spune Sf. Ambrozie al Milanului: "Fecioara nu a căutat mângâiere în nașterea altor copii" (A se vedea Scrisoarea 63; NPNF v.10, pg. 473). Există multe astfel de citate. Oricine este familiarizat cu scrierile Părinților Bisericii știu că Maica Domnului este adesea numită "Fecioara" și "Pururea Fecioara".

Hipolit era un învățat, episcop și mucenic care a trăit în sau lângă Roma și care a scris în limba greacă; a fost martirizat în anul 235 d.Hr. Este considerat unul din martorii cei mai importanți în ceea ce privește cultul Bisericii primare. Iată câteva fragmente din ce scria el (cca. 210? d.Hr.) în privința Preabinecuvântatei Maici a lui Dumnezeu:

Dar credinciosul evlavios mărturisește că, în ceea ce privește mântuirea noastră... Făcătorul tuturor S-a întrupat, având suflet rațional și trup sensibil, din Preasfânta, Pururea Fecioara Maria, prin zămislire neîntinată, fără schimbare, și S-a făcut Om după natură, în afară de răutate: Același era Dumnezeu adevărat și Același era Om adevărat; Același era, după natură, Dumnezeu și Om desăvârșit (Împotriva lui Beron și Helix, Fragmentul VIII).

Observați că Hipolit o numește pe Maria preasfântă și pururea-fecioară. Dat fiind că spune aceasta doar în treacăt, putem fi siguri că nu introducea aici nici o învățătură nouă, așa încât putem considera că a se referi la Maica Domnului în acești termeni era un lucru comun încă dinainte de momentul în care scria Hipolit. Tot astfel, ei au propovăduit venirea în trup a lui Dumnezeu, venit în lume, prin naștere și creștere, prin neprihănita Maria, purtătoarea de Dumnezeu, și în chipul vieții și propovăduirii Lui între oameni..." (Un discurs despre sfârșitul lumii)

Hipolit se referă aici în mod comun la Maria ca fiind neprihănită și de Dumnezeu purtătoare. Putem presupune că acesta este echivalentul termenului "Theotokos" din limba greacă, termen care se traduce prin "Purtătoare de Dumnezeu" sau, în traducerea comună, "Maica lui Dumnezeu" (Fiul). Această denumire este recunoscută oficial de Sinodul de la Efes.

Sf. Efrem (sec. al IV-lea):

Unii îndrăznesc să susțină că, după nașterea Mântuitorului, Maria ar fi devenit întru totul soața lui Iosif. Cum ar fi putut, ea care era adăpost al Duhului, ea care fusese umbrită de puterea dumnezeiască să se facă soață a unui muritor și să dea naștere la prunci întru dureri, după vechiul blestem? Căci prin Maria, cea "binecuvântată între femei", blestemul dintru început, după care cea care năștea în dureri nu putea fi numită binecuvântată, a fost ridicat. După cum Domnul a intrat prin ușile închise, tot astfel a ieșit din pântecele Maicii Sale, căci această Fecioară L-a purtat cu adevărat și pe deplin fără dureri."

Al II-lea Sinod de la Constantinopol, 553 d.Hr., Capitolul II:

Dacă cineva nu va mărturisi că Cuvântul lui Dumnezeu are două nașteri, una din veșnicie, de la Tatăl, fără timp și fără trup, și cealaltă în zilele din urmă, coborând din Ceruri și luând trup din sfânta și slăvita Maria, Maica lui Dumnezeu și Pururea Fecioară și născut din ea: să fie anatema.

Vechile denumiri date de creștini Mariei, cel de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) și Meter Theou (Maica lui Dumnezeu) nu trebuie înțelese ca și cum ea L-ar fi creat în vreun fel pe Dumnezeu. Nici chiar mamele care dau naștere unor simpli oameni nu se poate spune că își creează propriii copii. Aceste nume date Fecioarei sunt mai degrabă afirmația faptului că Hristos, Cel pe care L-a purtat în pântece, este cu adevărat Dumnezeu, "Omul-Dumnezeu" (Theanthropos în greacă). Ea nu este nici originea Lui, nici sursa dumnezeirii Sale, dar se poate spune despre ea că ea este, literal, născătoare de Dumnezeu. Dacă afirmăm că Iisus Hristos este Dumnezeu, atunci trebuie să o numim Theotokos, deoarece I-a dat naștere lui Dumnezeu Însuși. Nestorie, ereticul din Biserica veche, pentru că nu putea concepe ideea că o creatură a putut da naștere Creatorului, a refuzat să o numească Theotokos, preferând să îi spună Christotokos (adică doar purtătoare, născătoare de Hristos, nu de Dumnezeu). Dar acest scandal nu se află oare chiar în inima tainei Întrupării? Doctrina lui Nestorie insista asupra separării între Logosul divin și omul Iisus, afirmând că Fiul lui Dumnezeu doar ar fi locuit, într-un anume sens, într-un om, iar nu că "Dumnezeu S-a făcut om", după cum spune învățătura creștină dintotdeauna. Dacă Cel care S-a aflat în pântecele Mariei era Dumnezeu, atunci pe Ea trebuie să o numim Theotokos."

NOTE. Mărturii din Sfânta Scriptură, și multe, multe altele, se găsesc în articolul wikipediei ortodoxe românești despre Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, slăvita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria. De acolo am preluat fragmentele de mai sus.

O icoană a Sf. Mucenic Yevgeny Rodionov - izvorâtoare de mir

INTERFAX ne inştiintează că o icoană a sfântului mucenic soldat Yevgeny Rodionov, decapitat de militanţi ceceni pentru că a refuzat să se lepede de credinţa ortodoxă şi nu şi-a înlăturat cruciuliţa de la gât, a devenit în seara zilei de 15 Februarie, în timpul vecerniei, o icoană izvorâtoare de mir.

Thy martyr, Yevgeny, O Lord, in his sufferings has received an incorruptible crown from thee, our God, for having thy strength he has brought down his torturers, has defeated the powerless insolence of demons. Through his prayers save our souls. (a se vedea Yevgeny Rodionov)

Marele spectacol: evoluţionismul în "propaganda mode"

O recenzie a cartii lui Dawkins "The Greatest Show on Earth"

Sfânta Maria Egipteanca

Sfânta Maria Egipteanca. Icoană din secolul 17

O nouă apariţie editorială pe teme de Design Inteligent

Ieri pe UD, despre noua apariţie editorială pe teme de ID: Granville Sewell - In the Beginning and Other Essays on Intelligent Design.

La începutul Marelui Post

Turn-clopotniţă de la Lavra Pecersca din Kiev. Azi, la începutul Marelui Post.

Sfinţii Chiril şi Metodie, întocmai cu Apostolii

Prin viaţa voastră aţi devenit întocmai cu Apostolii.
Fiind voi învăţătorii slavilor,
Mijlociţi în faţa Stăpânului a toate
Ca să întărească toate popoarele ortodoxe în Dreapta Credinţă,
Şi să dea lumii pace
Şi mare milă sufletelor noastre. (Tropar - Glas 4)

Să ne rugăm celor doi preoţi ai lui Dumnezeu care ne-au adus lumina,
Şi care au turnat asupra noastră înţelepciunea lui Dumnezeu traducând Sfânta Scriptură.
Pentru că mulţime de învăţătură aduce această muncă, Chiril şi Metodie,
Vă lăudăm pe voi care acum sunteţi în faţa celui Prea Înalt,
Mijlocind cu fervoare pentru mântuirea sufletelor noastre. (Condac - Glas 3)

De notat rolul însemnat avut de sfinţii Chiril şi Metodie în reînvierea Bisericii Ortodoxe a Teritoriilor Cehiei (Moravia).

Ortodoxia, drepturile omului şi marxismul

Ortodoxie, Drepturile omului si Marxismul - un excelent eseu al lui Vladimir Moss (via Christian Humanism).

Cuviosul Simeon, ctitorul Mănăstirii Hilandar

Azi sărbătorim pe Cuviosul Simeon (adică voievodul sârb Stefan Nemanici înainte de a intra în viata monahală), ctitorul Mănăstirii Hilandar de la Sf. Munte. Alături - o icoană a sfântului precum şi o imagine (găsită aici) a unei sculpturi în stâncă reprezentându-l pe Cuviosul Simeon.

Maica Domnului "Portăriţa"

O rugăciune curată şi evlavioasă în faţa unei sfinte icoane este totdeauna o mare şi nepreţuită bucurie duhovnicească. Astăzi sărbătorim sfânta icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului "Portăriţa" - comoară a ortodoxiei de la Mănăstirea Iviron de la Sf. Munte. Potrivit sfintei tradiţii a fost zugrăvită de Sf. Apostol şi Evanghelist Luca.

Sfânta Împărăteasă Teodora şi Triumful Ortodoxiei

Icoană din sec. 14-15 ilustrând Triumful Ortodoxiei - biruinţa asupra iconoclasmului. Sfânta Împărăteasă Teodora (care a restabilit cultul icoanelor în anul 843, şi care este sărbătorită azi) e reprezentată în stânga sus împreună cu fiul său, viitorul împărat al Bizanţului Mihail III-lea.

Materialismul şi naturalismul ca presupoziţii filozofice doctrinare

Blogul Apologetics 315 prezintă o recenzie a cărţii lui David Berlinski "The Devil’s Delusion: Atheism and Its Scientific Pretensions", o carte în care autorul expune materialismul şi naturalismul ca "presupoziţii filozofice doctrinare ce pot determina apriori rezultatele investigaţiilor".

TOP 10 în materie de Darwin şi Design Inteligent pentru anul 2009

Top Ten Darwin and Design Media News Stories for 2009 - recent comunicate de Access Research Network. Pe scurt:

1. Texas Requires Critical Analysis of Evolution.
2. Louisiana Implements Academic Freedom Act.
3. Polls Show that Americans Overwhelmingly Support Academic Freedom in Evolution Education.
4. The Darwin Bicentennial Bust.
5. Discover Magazine Names Forrest Mims to Top 50 Brains in Science List.
6. California Science Center Sued over Cancellation of Darwin’s Dilemma Film Showing.
7. Michael Behe Expelled from Bloggingheads.
8. Federal Court Dismisses Evolutionist Lawsuit in Texas.
9. Ben Stein Expelled from the University of Vermont.
10. Evolutionary Psychology Finally Comes Under Media Attack.

Sfântul Mare Mucenic Haralambie

Sfântul Mare Mucenic Haralambie, sărbătorit astăzi, a fost episcop al Bisericii in Magnezia (Tesalia). A trăit 113 ani, primind coroana muceniciei in anul 202. Alături este o sfânta icoană din secolul 17. Despre mucenicia acestui mare sfânt - aici.

Un fals scepticism

Activiştii noi-atei se mândresc cu scepticismul lor - cu toate că la un nivel profund nu au nici un dubiu vizavi de materialismul metafizic ce le fundamentează credinţa ateistă. Deci la un nivel fundamental, aceştia nu sunt consistenţi în scepticismul lor. E vorba deci de un fals scepticism, aplicat selectiv.

Acelaşi Gilbert Keith Chesterton citat mai înainte, zicea... materialiştii şi nebunii n-au niciodată dubii.

Un minunat pasaj despre credinţă

Vasile Voiculescu despre credinţă: o scurtă şi ziditoare lectură pe blogul Părintelui Savatie. Tot pe scurt, pentru secular-umanişti... "dacă n-ar fi Dumnezeu, n-ar fi nici ateii" - zicea Chesterton în Where All Roads Lead (1922).

Creştinismul inexistent al lui Hitler

Pe Mail Online - Peter Hitchens obliterează sugestiile strecurate frecvent de activiştii atei, implicând că Hitler ar fi fost creştin - plasându-le la locul potrivit: coşul de gunoi: Was Hitler influenced by Darwin or by Christianity? Some thoughts on posts by Mr 'Godwin'

Ontopic:
De la Darwin la Hitler
Anti-creştinismul lui Hitler
Darwinism şi masacrul de la Columbine

Actiuni civice pro-vita - March For Life 2009

Jurnalul unei foste ateiste

Jennifer Fulwiler - Conversion Diary - The diary of a former atheist.

Avortul ca război împotriva naturii

O temă de casă pentru cei ce dansează cu frenezie în jurul viţelului de aur al Uniunii Europene: citiţi pe "Real Physics" articolul Abortion and the War against Nature. Acolo veţi face cunostinţă cu fosta ateistă Jennifer Fulwiler.

Sfântul Prooroc Ilie

O minunată icoană din secolul XIV (pagina de referinţă - aici)

O nouă carte despre Darwin(ism)

Despre Darwin şi-ale sale greşeli, analizate în noua carte a lui Jerry Fodor (Rutgers University) şi Massimo Piattelli-Palmarini ("What Darwin Got Wrong" - Farrar, Straus and Giroux, 16 Februarie 2010) - pe UD, cu William Dembski!

Berlinski despre cariera şi cărţile sale

David Berlinski, invitat la Kink's College (The King's College Distinguished Visitors Series), discutând despre cariera şi cărţile sale (printre care se numără şi "The Devil's Delusion: Atheism and its Scientific Pretensions").

Stephen Meyer - interviu cu David Berlinski

Pe blogul Intelligent Design the Future - "A Matter of Dismal Wet Plops": Stephen Meyer Interviews David Berlinski on Darwinism

Ontopic: Signature in the Cell

Primul film documentar despre Eminescu

Patriarhia la 85 de ani

Azi se implinesc 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie.

Miron Cristea a fost primul patriarh al Bisericii (şi iniţiator al proiectului Catedralei Mântuirii Neamului).

Icoana Maicii Domnului "Rugul Aprins"

Icoana Maicii Domnului "Neopalimaya Kupina" (Неопалимая Купина) - "Rugul Aprins", sec. 17-18.
Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?
E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.
Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineții,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii,
spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor!
Ia-ne şi pre noi părtași ai sfântului munte Tabor.
Şi fă-Te şi nouă
umbră şi rouă,
Tu, adumbrirea de har,
să-şi afle firea
noastră înnoirea
dintru plămadă de har.
Ca să-Ţi strigăm cu toată făptura
într-o deplină închinăciune:
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune.
(Imnul Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, de Ieroschimonah Daniil Tudor, Condacul 1)

Ortodoxia românească în Scoţia!

Prima biserică ortodoxă română în Scoţia (Glasgow).

Credinţa naturalismului metafizic ca deformare idolatră

Naturalismul metafizic sau ontologic este sistemul de credinţă ce susţine că nu există nimic altceva decât lucrurile, forţele şi cauzele de sorgintea celor studiate în ştiinţele naturii. Practic, religia naturalismului metafizic - ateismul - devine o deformare idolatră a înţelegerii oferite de Părinţii Bisericii care vedeau oamenii ca "preoţi ai creaţiei".

P.S. Pentru cine a pierdut momentul: daţi click mai jos pe pictura (convenabil mitologizată) a Hypatiei, pentru a citi câteva note pe marginea filmului Agora pe care subsemnatul o evaluează, în concluzie, ca o privire asupra istoriei printr-o lentilă distorsionantă ce duhneşte a propagandă de la o poştă:

Întâmpinarea Domnului şi Dumnezeului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos

Întâmpinarea Domnului şi Dumnezeului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos este un eveniment important din viaţa pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos, pentru că prin acest eveniment, Dumnezeu, întrupat prin Domnul Iisus Hristos se întâlneşte cu poporul Său, Israel, în persoana profetului Simeon şi a proorociţei Ana, acest eveniment fiind relatat în evanghelia după Luca 2, 22-40.

După patruzeci de zile de la naşterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieţii religioase a naţiunii evreieşti. După Legea lui Moise (Levitic 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu şi aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăţiei şi Sfinţeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.

În acea vreme, Părintele şi dreptul Simeon (prăznuit pe 3 februarie) trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sf. Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria şi Sfântul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea.

Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în braţe şi mulţumind Domnului, a rostit cuvintele pe care le auzim repetate la fiecare slujbă a vecerniei: "Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel." (Luca 2:29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: "Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi." (Luca 2:34-35).

Mitropolitul Grigore Roşca (+ 2 Februarie 1570)

Consilier spiritual şi văr al domnului Moldovei Petru Rareş, egumen al mânăstirii Probota, devenit mai târziu mitropolit al Moldovei, Grigore Roşca a contribuit substanţial la formarea curentului de opinie antiotoman, de neatârnare şi de păstrare a datinilor şi credinţelor strămoșeşti. Datorită acestui foarte important sfetnic şi a întregii suflări monahale a vremii a inaugurat Măria Sa Petru Rareş, fiul marelui Domn Ştefan cel Mare, ciclul frescelor exterioare moldave, renumite şi recunoscute astăzi în întreaga lume.

S-a mutat la Domnul pe 2 Februarie 1570.

O Sfântă ortodoxă din Irlanda: Brigida din Kildare (cca. 451- 525)

Ni bu Sanct Brigid suanach
Ni bu huarach im sheire Dé,
Sech ni chiuir ni cossens
Ind nóeb dibad bethath che.

Păi... intelegeti? Nici eu :-) Dar cine va merge aici şi va citi depre Sfânta Brigida din Kildare (cca. 451-525), comemorată pe 1 Februarie... va afla.

Saint Brigid was not given to sleep,
Nor was she intermittent about God's love;
Not merely that she did not buy, she did not seek for
The wealth of this world below, the holy one.

Iată şi un tropar:

O holy Brigid, you became sublime through your humility,
and flew on the wings of your longing for God.
When you arrived in the eternal City and appeared before your Divine Spouse,
wearing the crown of virginity,
you kept your promise
to remember those who have recourse to you.
You shower grace upon the world, and multiply miracles.
Intercede with Christ our God that He may save our souls.

Agora anticreştină a lui Amenabar

De citit: Agora anticreştină a lui Amenabar (articol scris de Cristian Geambaşu)

P.S. Iată, într-o ordine arbitrară, câteva fapte pe marginea ultra-mitizatei teme Hypatia, unele din ele corectând minciunele din filmul Agora :-) Vârsta personajului principal Hypatia era de fapt de cca 45-65 de ani! Hypatia nu era atee, ci ţinea de o formă de cult religios sincretist care incorpora şi astrologia (cu care creştinii sunt adesea "procopsiţi" într-un caracteristic stil ne-critic de către agit-prop-ul ateu)! Filozoafa abstinentă Hypatia a ramas virgină, Synesius a murit înaintea ei, iar şcoala filozofică Alexandrină nu s-a sfârşit cu Hypatia! Conflictul ce a condus la moartea Hypatiei ţine în ultimă instanţă şi în mod fundamental de fricţiuni politice, nefiind un "conflict religios" ca atare, cu toată implicarea conjuncturală a unor aspecte de natură religioasă! Apoi în acele vremuri de inceput de secol V, creştinii erau încă martirizaţi într-o proporţie mult mai mare decât sunt dispuşi să recunoască neo-tovarăşii creatori ai corpusului de "mitologie modernă" pe spinarea Hypatiei! Printre cei ce au promovat mitul modern al Hypatiei a fost tătucu' Edward Gibbon, denigrator al religiei organizate şi vrăjmaş al Sfântului Constantin cel Mare... la care se adaugă şi Voltaire, şi mai recent popularizatorul Sagan! Daca pâna şi liberala wikipedia zice: "Shortly after her death, a forged letter attacking Christianity was published under her name. According to Bryan J. Whitfield, the pagan historian Damascius was "anxious to exploit the scandal of Hypatia's death", and laid the blame squarely on the Christians and Bishop Cyril. His account was incorporated in the Suda and so became widely known. However, Damascius is the only ancient source to say that Cyril was responsible" ... Iată de ce este, într-adevăr, evident că exploatarea ideologică de către marele ecran a miturilor fabricate de lobby-ul ateist-secular-umanist-feminist în jurul momentelor finale ale Hypatiei stă în calea unui progres real către o evaluare serioasă a contribuţiilor academice, altfel indiscutabile, ale celei pe care filmul Agora o prezintă printr-o lentilă distorsionantă ce duhneşte a propagandă de la o poştă!

Ontopic - referinţe:

Goofs for Agora (2009)
AGORA (a film about Hypatia of Alexandria)
Historical Inaccuracies of the Movie "AGORA"
O IMPOSTURA ISTORICA DE PROPORTII
The Perniciously Persistent Myths of Hypatia and the Great Library

Autorul Chuck Norris, iarăşi

Black Belt Patriotism: How to Reawaken America - Ediţia a doua (1 Ianuarie, 2010) - de Chuck Norris.

Ontopic: De ce Chuck Norris ii nelinisteste pe unii...

Mitul Hypatia

O pagină ce demontează o serie de mituri şi prejudecăţi - pe marginea soartei protagonistei filmului Agora, Did Saint Cyril Kill Hypatia?