Sfântul Mucenic Sava de la Buzău

"Sinaxarele amintesc apropierile sufleteşti ale Sfântului Sava de la Buzău de doi preoţi din sate învecinate, un anume Sansalas şi un altul, Gutticas. Între anii 369 şi 372, în timpul prigoanei creştinilor pornită de Atanaric, rege got, legenda vorbeşte despre o apariţie, a unui „bărbat foarte mare şi luminos”, care îi spune Sfântului Sava să se alăture preotului Sansalas în ceea ce avea să-i fie începutul martiriului. Astfel, la porunca lui Atharid, fiul unui dregător got — Rotheseu —, sunt legaţi, biciuiţi şi târâţi prin păduri incendiate. Rănile de pe trupul mucenicului se vindecă însă peste noapte, ceea ce-i înfurie pe prigonitori, care îl răstignesc pe două osii. A doua zi, spre dimineaţă, este eliberat de către o femeie, dar Sfântul Sava refuză să fugă. Atharid îl sileşte apoi să mănânce, împreună cu preotul Sansalas, din carnea jertfită idolilor. La împotrivirea mucenicului şi la mărturisirea credinţei sale în Hristos ca singur Dumnezeu, i se leagă un lemn de gât şi este aruncat în Mousaios, găsindu-şi sfârşitul astfel, „prin lemn şi apă”, la vârsta de 38 de ani. Trupul i-a fost găsit de credincioşii creştini şi îngropat conform tradiţiilor. În anul 374, Sfântul Vasile cel Mare dispune aducerea moaştelor, împreună cu descrierea martiriului Sfântului Mucenic Sava, într-o scrisoare a lui Bretanion, episcopul Tomisului de atunci, în Capadocia" (text preluat de pe wikipedia ortodoxă)