Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneţ

Material preluat de pe wikipedia ortodoxă despre viaţa Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneţ :

Cuviosul Daniil Sihastrul s-a născut pe la începutul secolului al XV-lea, probabil din părinţi săraci, într-un sat din apropierea oraşului Rădăuţi, primind la botez numele de Dumitru. Fiind trimis să înveţe carte la mănăstirea Bogdana din Rădăuţi, dovedeşte chemare pentru viaţa călugărească, intrând în monahism la această mănăstire la vârsta de şaisprezece ani; primeşte la călugărie numele de David.

Ulterior, doritor de nevoinţe mai aspre, pleacă la schitul Laura de pe valea Putnei, ctitoria Sf. Leontie de la Rădăuţi. Conform tradiţiei, aici l-a avut drept călăuzitor duhovnicesc chiar pe cuviosul Leontie. Aici îmbunătăţitul monah David primeşte schima cea mare şi numele de Daniil.

De la schitul Laura, cuviosul Daniil se retrage în munte, pe o stâncă de pe malul pârâului Viţeu. În stâncă îşi ciopleşte un paraclis şi o chilie dedesubtul acesteia, unde îşi continuă nevoinţele. Faima lui se răspândeşte cu timpul din ce în ce mai mult, la el venind mulţi doritori de viaţă şi călăuzire duhovnicească. Renumele său îl face cunoscut chiar până la curtea domnească de la Suceava, unde stăpânea binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare. Potrivit tradiţiei, domnitorul venea de multe ori să ceară sfătuire de la cuviosul Daniil. Se spune că sfântul Daniil este cel care l-a îndemnat pe domnitor să întemeieze mănăstirea Putna (sfinţită în anul 1470), arătându-i şi locul cel mai bun pentru ctitoria sa. Tot tradiţia spune că, iubitor de linişte şi singurătate, dar şi ca să nu fie silit să primească tronul mitropolitan al Moldovei după mutarea la Domnul a mitropolitului Teoctist I (1452-1477), sfântul Daniil îşi părăseşte chilia de lângă noua mănăstire Putna. Se retrage într-un loc singuratic de pe malul pârâului Voroneţ, săpându-şi o nouă chilie în piatră.

Vieţuind aici în nevoinţe aspre şi rugăciune, a primit de la Dumnezeu darul vindecărilor, al alungării demonilor, precum şi cel al sfătuirii duhovniceşti şi alinării celor în suferinţă. Astfel, şi aici sfântul a fost înconjurat de ucenicii care îi căutau sfaturile şi îndrumarea duhovnicească. Ca părinte duhovnicesc al multor ucenici, se consideră că sfântul Daniil a stat la baza unei înnoiri isihaste a monahismului din Moldova. Între ucenicii acestuia s-a aflat şi viitorul mitropolit al Moldovei, Grigore Roşca.

În anul 1488, în apropierea locului unde se nevoia cuviosul Daniil, binecredinciosul voievod Ştefan cel Mare porunceşte întemeierea unei noi mănăstiri, viitoarea Mănăstire Voroneţ, care va fi ridicată în numai câteva luni. Conform tradiţiei, cuviosul Daniil a devenit apoi primul egumen al noii mănăstirii, povăţuind obştea înfloritoare a acesteia vreme de vreo zece ani. Istoricii bisericeşti contemporani consideră că sursele nu confirmă această tradiţie, sfântul neavând probabil titlul oficial de egumen, fiind însă numit de către contemporani şi autori din perioada imediat următoare acestuia stareţ cu referire la calitatea sa de părinte şi călăuzitor duhovnicesc al ucenicilor săi monahi.

Nu se cunoaşte data la care sfântul Daniil a trecut la Domnul. El a fost înmormântat în pronaosul mănăstirii Voroneţ, în partea de sud.

Cinstirea şi proslăvirea ca sfânt

Cuviosul Daniil Sihastrul a fost cinstit încă din viaţă ca un monah cu viaţă sfântă şi înduhovnicită, iar mai târziu ucenicii săi îl vor cinsti îndeosebi ca sfânt Astfel, prima reprezentare cunoscută a cuviosului Daniil ca sfânt datează din secolul al XVI-lea, din vremea domnitorului Petru Rareş şi a mitropolitului Grigore Roşca. În anii 1534-1535, când este pictată biserica mănăstirii Voroneţ, cuviosul Daniil este zugrăvit în pridvorul mănăstirii, fiind numit „Sfântul Daniil”. Numele cuviosului Daniil pomenit şi cinstit ca sfânt îl găsim într-un mare număr de surse datând din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea. Ca o dovadă în plus a cinstirii de care s-a bucurat de-a lungul timpului sfântul, de numele cuviosului Daniil se leagă şi o mulţime de povestiri şi legende populare. Canonizarea sa explicită s-a făcut însă mult mai târziu.

Astfel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat oficial canonizarea sfântului Daniil Sihastrul, alături de cea a mai multor sfinţi români, pe 20-21 iunie 1992, rânduindu-i ca dată de prăznuire ziua de 18 decembrie.

În zilele noastre, chilia sfântului de lângă mănăstirea Putna este un loc de pelerinaj binecunoscut, semn al evlaviei credincioşilor faţă de cuviosul Daniil. Totodată, mai multe biserici şi mănăstiri sau schituri, precum şi mai multe aşezăminte culturale şi sociale ale Bisericii Ortodoxe poartă numele şi/sau hramul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul.

Moaşte

Moaştele cuviosului Daniil Sihastrul se află la Mănăstirea Voroneţ.
O părticică din moaştele sale (un deget de la o mână, după tradiţie arătătorul de la mâna dreaptă) se păstrează spre cinstire la Mănăstirea Putna, unde a fost adus în secolul al XVIII-lea.

Imnografie

Tropar, glasul al 8-lea: Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând Crucea, ai urmat lui Hristos; şi luptând, ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Daniile, duhul tău.

Condac, glasul al 3-lea: Viaţă îngerească ai petrecut pe pământ, chip şi pildă făcându-te ucenicilor tăi. Prin rugăciuni, posturi îndelungate şi privegheri, te-ai învrednicit a sălăşlui în pământul celor blânzi, Sfinte Daniil de Dumnezeu cinstitorule, podoaba sihaştrilor şi lauda călugărilor.

Iconografie

Sfântul Daniil Sihastrul este pictat după modelul primelor imagini disponibile, datând din secolul al XVI-lea, respectiv după reprezentarea din pridvorul mănăstirii Voroneţ şi după o altă reprezentare dintr-un Tetraevangheliar dăruit mănăstirii Voroneţ de către mitropolitul Grigore Roşca, ucenic al sfântului.

Astfel, în pridvorul de la Voroneţ, cuviosul Daniil este zugrăvit sub chipul sfinţilor cuvioşi, slab, cu o barbă albă, ascuţită şi nu foarte lungă şi plete albite; poartă într-o mână un toiag, iar în cealaltă un sul de pergament pe care scrie, în slavonă: „Veniţi, fraţilor, de mă ascultaţi. Învăţa-vă-voi frica Domnului; cine este omul...”. Iar în imaginea din Tetraevangheliar este zugrăvit în chip asemănător, purtând însă în locul pergamentului o cruce.