Apollo 11 văzut ca premieră creștină

Dupa Apollo 8, să scriu câte ceva despre Apollo 11. S-a întâmplat pe data de 20 Iulie, cu prilejul aselenizării Apollo 11. E vorba despre gestul de credință al lui Edwin Eugene Aldrin Jr. (Buzz Aldrin), pilotul modulului de aselenizare (creștin prezbitarian) care în condițiile foarte tensionate în care NASA se afla (în proces cu activista ateistă Madalyn Murray O'Hair, care, furioasă că membrii echipajului misiunii Apollo 8 au citit din Cartea Facerii - episod deja consemnat aici, cerea înfrânarea de la orice activitate religioasă în spațiu) a luat în secret euharistia adusă de pe Pamânt. Unii ar putea spune că secretoșenia nu prea face cinste mărturisirii creștine (Buzz Aldrin a păstrat acest plan secret - nici măcar soția nu a fost informată de către el - și nu l-a făcut public pentru câțiva ani), dar dată fiind prigoana secular-umanistă anticreștină, putem aorda cu generozitate circumstanțe atenuante. Ulterior Aldrin a povestit despre acestea în ediția din octombrie 1970, în paginile revistei Guidepost și în cartea sa „Return to Earth” (material preluat și puțin adaptat de pe wikipedia - Apollo 11)

Ontopic:
File de istorie: Echipajul Apollo 8 citind din Cartea Facerii - 24 Decembrie 1968
File de istorie (2) - Apollo 8 - 1968, în direct

Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos!

Deşi cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească de unde vine raza mântuirii în toate necazurile, drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (condacul 3 din Acatistul Sfântului Marelui Măritului Mucenic şi tămăduitor Pantelimon; icoana sfântului este de la Sfânta Mănăstire Ecaterina din Sinai).

Din ciclul e pur si muove, designul inteligent: necesitatea examinării alternativei designului

ENV anunţă articolul "Information and Entropy -- Top-Down or Bottom-Up Development in Living Systems?" scris de profesorul Andy McIntosh de la Universitatea din Leeds (publicat în International Journal of Design & Nature and Ecodynamics) şi care susţine în mod explicit designul inteligent (ID). Articolul - "peer-reviewed" şi tot tacâmul :-) - considera nesatisfăcător răspunsul afirmativ al evoluţionismului la întrebarea fundamentală privitoare la origini (dacă informaţia poate creşte într-un mod pur materialist/naturalist), motiv pentru care alternativa designului trebuie să fie permisă şi toate opţiunile examinate cu atenţie.

Geografie duhovnicească (2) - un scepticism ziditor

Exista scepticism cu folos duhovnicesc? Sigur ca exista. Tinta unui asemena scepticism ar trebui sa fie inclinarea (existenta ca ispita potentiala in fiecare din noi) de a ne vedea ca merituosi, "avansati", plasandu-ne pe un fel de "piedestal duhovnicesc" (auto-)aprobator, fie si unul minor. Chiar si in simplul fapt de a spune, modest, "aproapele meu e pe treapta a zecea a duhovniciei, eu sunt abia pe treapta intaia, cea mai de jos" se ascunde, fie si numai potential, ispita punerii unei pietre de temelie pentru un viitor asemenea piedestal.

Intr-adevar, trebuie sa fii sceptic intr-un mod agresiv pana si cu cea mai incipienta tendinta a sufletului tau de a-si acorda "credit duhovnicesc". Piedestalul duhovnicesc - tendinta de a vedea o "inaltime" duhovniceasca in tine, este o constructie (convenabila, desigur) a omului ce se preamareste pe sine folosindu-se de Dumnezeu ca pretext.

Trebuie sa ajungi la intelesul tainic al frazei Sfintilor Parinti "sunt ultimul dintre pacatosi". Insa asta nu e deloc usor. E de fapt cea mai complicata fraza de inteles in duh, desi pare atat de simpla. Singura cale catre intelegerea ei ar fi ura neincetata fata de pacatele proprii. Poti sa o traiesti constant?...

Iata ca atat ura (fata de pacatele proprii) cat si scepticismul (fata de contabilizarea meritelor proprii) pot fi ziditoare si regeneratoare din punct de vedere sufletesc. Odata ce ambele sunt functionale, sa ne rugam ca o prima intelegere a tainei Icoanei Scarii Raiului sa ni se descopere.

Astazi, 22 iulie, la Sfanta Mironosita si intocmai cu Apostolii Maria Magdalena

Ontopic: Geografie duhovnicească (1)

Sfântul şi Măritul Prooroc Ilie Tesviteanul

Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, goneşte bolile şi pe cei leproşi îi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăşte tămăduiri. (Tropar, gl.4)

Proorocule şi înainte-văzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, care cu cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi pe Dumnezeu Unul, Iubitorul de oameni. (Condac, gl.2)

Iconografie

În icoane Sfântul Ilie este înfăţişat cel mai adesea cu părul cărunt, barba mare, îmbrăcat într-o ţinută de ascet, cu cojoc de oaie, asemănător Sfântului Ioan Botezătorul care, de altfel, va fi şi purtător al "duhului şi al puterii lui Ilie" (Luca 1:17). Unele din momentele vieţii Sfântului Ilie s-au perpetuat mai mult în iconografie. Astfel, în Biblia patricianului Leon, manuscris din secolul al X-lea, păstrat astăzi la Muzeul Vatican, este redat Proorocul Ilie înaintea regelui Ahab. Scena este izolată în iconografie, dar are câteva detalii ce merită analizate. Imaginea îl arată pe Ilie îndreptându-se către regele Ahab, pictat cu coroană şi stând pe tron. Ceea ce prezintă interes sunt nimburile celor două personaje centrale. Ilie poartă în jurul capului un nimb auriu, iar Ahab, verde. În manuscrisul menţionat, găsim acelaşi artificiu artistic când este redat Moise, în faţa faraonului. Diferenţierea aceasta scoate în evidenţă calitatea sfinţeniei faţă de cea a stăpânirii pământeşti. Şi regele este un uns şi un ales al lui Dumnezeu, prin urmare este evidenţiat în iconografia bizantină prin nimb. Trebuie ştiut că bizantinii înfăţişau cu nimb nu doar împăraţii sau regii încununaţi de sfinţenie şi trecuţi în calendare, ci pe toţi regii. Nimbul regal se pictează la fel ca şi cel al sfinţilor, dar sunt şi excepţii, cum este cea de faţă, când se operează o diferenţiere, pentru a scoate în relief o modificare semantică: aici regele în cauză este un rege care se îndepărtase de voia Domnului, deci nimbul său nu mai este la fel de strălucitor ca şi al sfântului. Aceste diferenţieri sunt vizibile datorită supremaţiei pe care aurul o are în cromatica bizantină. Icoana suirii Sf. Ilie la cer, în căruţa de foc, sugerează o scenă cunoscută şi în arta păgână, aceea a apoteozei împăratului, al cărui suflet era purtat de o quadrigă către cer. Material preluat de la wikipedia ortodoxă

Scrie, ca si diavolul a scris!

Impresionat pasaj (preluat de la wikipedia ortodoxa) pe care vreau sa-l impartasesc:

Cand ma duc la marturisire cu parere de rau si cu pocainta, si imi cunosc gresalele, ii spun preotului cate tin eu minte. Dar ca sa tii minte si sa faci o marturisire intreaga, nu te duce cu ochii legati la preot, ca diavolul iti ia mintea si uiti. Cu o saptamana sau doua inainte, stai intr-o camera linistita, ia-ti un caiet si scrie toate pacatele tale din copilarie pana in ziua spovedaniei. Ce pacate am eu pe constiinta, de cande eram copil mic, cand eram de cinci ani, cand eram de sapte ani, cand eram in clasa intai la scoal, cand eram in clasa a doua, cand eram intr-a noua, cand eram fata mare, inainte de casatorie, sau dupa casatorie, cand eram militar, cand eram flacau. Scrie, ca si diavolul a scris.

Bineinteles ca obiectivul (scrierea tuturor pacatelor) este greu de realizat. Ideea este ca orice pacat odata scris (sau chiar in insusi actul scrierii) concentreaza ca o lentila atentia si pocainta din noi.

Geografie duhovnicească (1)

Pe calea duhovniceasca exista mai harnici (mai avansati pe calea despatimirii) si mai puturosi (impatimiti, neputinciosi). Da, trebuie sa recunoastem ca exista grade de duhovnicie, insa daca reflectam putin la aceasta "ordine duhovniceasca", o vom gasi destul de paradoxala (ceea ce e de asteptat, pentru ca nu este o ordine omeneasca, fiind la urma urmei intemeiata pe judecata de Dumnezeu). O prima indicatie a taramului paradoxal e in zicala cei de pe urma vor fi cei dintai... Nu e vorba deci de o ordine simplista. Ierarhizarea duhovniceasca este o ordine crestina, distincta in mod fundamental de un stil obiectivizant/testabil in genul "dan"-ilor artelor martiale (e drept, si ordinea duhovniceasc este in sens profund testabila, insa nu de catre om ca intr-un experiment stiintific, ci testabila de catre Dumnezeu Insusi).

Mila Domnului este non-stop prezenta in proxima vecinatate a celui din urma pacatos la fel dupa cum este prezenta in proxima vecinatate a virtuosului despatimit. Ingredientele ordinii duhovnicesti sunt mila iubitoare, dar si judecata, Domnului pe de o parte, si constiinta omului cazut in pacat, pe de alta. Impreuna aceste ingrediente pot genera o "geografie duhovniceasca" foarte complexa. Icoana scarii virtutilor apeleaza la continutul profund al sufletului uman, dandu-i imboldul spiritual si emotional pentru intrarea in "zona" acestei geografii, pe drumul despatimirii.

Smerenia (daca e genuina) ne-ar da imboldul sa ne vizualizam plasati la coada scarii duhovnicesti! Insa atunci avem nevoie de o tarie extraodinara ca simplul act al "plasarii pe treapta cea mai de jos" (cand ne gandim "sunt cel mai pacatos dintre toti") sa nu fie constientizat, macar cu coada ochiului, intr-un stil cvasi-obiectiv, masurabil, "din exterior". Caz in care exista riscul ca simpla auto-evaluarea (de a fi ultimii in ierarhia duhovniciei) sa se transforme in judecata aprobatoare asupra propriei conditii spirituale, ce ar putea sa ne arunce realmente in genunea din afara scarii.

Actul plasarii pe treapta cea mai de jos ar trebui sa fie, in esenta, o lacrima.
Astazi 14 iulie, la Sfantul Nicodim Aghioritul.

Mănăstirea Crasna - Fericirile

Mănăstirea prahoveană Crasna se înscrie în şiragul de frumuseţe peisagistică, edilitară şi, mai ales, duhovnicească al locurilor sfinte din România. În puţine locuri se poate vedea, precum la Crasna, întrepătrunderea firească dintre singurătatea monahală şi prezenţa pelerinilor. Călugării nu sunt deranjaţi în sihăstria lor de închinarea pelerinilor, iar aceştia se simt ca-n propria lor casă în incinta mănăstirii. Mănăstirea Crasna a fost binecuvântată de-a lungul timpului cu oameni minunaţi. Ei au creat, cu ajutorul lui Dumnezeu, ceea ce se poate numi astăzi duhul Crasnei.

† TEOFAN, MITROPOLITUL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI
(fost monah la Schitul Crasna)

Părintele nostru dintre sfinţi Nicolae al Japoniei, Întocmai cu Apostolii

Sfinte Nicolae, Luminătorul Japoniei
Tu împarţi slava şi tronul cu Apostolii:
Eşti un slujitor înţelept şi plin de credinţă al lui Hristos,
Un templu ales al Duhului Sfânt,
Un vas debordând de dragostea lui Hristos.
Ierarhe Întocmai cu Apostolii,
Roagă-te către Treimea de viaţă făcătoare
Pentru turma ta şi pentru lumea întreagă.

Despre etapa timpurie a misiunii sale în Japonia:


În iunie 1860, ieromonahul Nicolae şi-a stabilit ca viitor sediu oraşul Hakodate, luând cu el în lunga călătorie icoana Maicii Domnului din Smolensk. În drumul său spre Japonia, el s-a întâlnit cu renumitul episcop al Bisericii Rusiei, Sfântul Innocent (Veniaminov), Arhiepiscop de Kamchatka, Kurile Insulele Aleutiane (mai târziu Mitropolit de Moscova), supranumit apostol al Americii şi Siberiei. În Nikolaevsk-on-Amur, el a învăţat din experienţele călugărilor misionari tot ceea ce era necesar pentru buna desfăşurare a activităţii sale apostolice "chiar până la capătul pământului". În 2 iulie 1861 Nicolae a ajuns la Hakodate. La prima vedere părea aproape imposibil să predice Evanghelia în Japonia. după spusele Părintelui Nicolae, "japonezii acelor vremuri îi considerau pe străini nişte bestii şi considerau creştinismul ca fiind o biserică viciată, de care puteau aparţine doar vrăjitorii şi criminalii dovediţi". I-au trebuit lui însuţi opt ani pentru ca să se familiarizeze cu ţara, cu oamenii şi cu limba, şi cu obiceiurile şi cu tradiţiile celor cărora trebuia să le predice. Nicolae a învăţat limba şi cultura japoneză cu mare râvnă. În special după întâlnirea cu Arhiepiscopul Innocent (Veniaminov) în septembrie 1861 în Hakodate, motivaţia sa pare că s-a întărit. În Japonia, tânărul Nicolae a încercat să-şi păstreze abilităţile pentru limbi vestice şi citea cărţi în limbi străine. Innocent l-a găsit citind cărţi vestice în cele din urmă şi l-a certat. După spusele lui Innocent, toate eforturile lui Nicolae trebuiau să se îndrepte spre învăţarea limbii, culturii şi istoriei japoneze astfel încât el să fie capabil să facă o traducere corectă a Scripturii în japoneză. Nicolae a fost puternic impresionat de cuvintele arhiepiscopului Innocent şi le-a urmat supus. Ieromonahul Nicolae frecventa adunări populare cu scopul de a-i asculta pe povestitorii ambulanţi şi pe predicatorii budişti. În 1868, Părintele Nicolae era deja un maestru al vorbirii în limba japoneză. Cunoştinţele lui despre istoria Japoniei erau mai profunde decât cele ale multor japonezi. În acelaşi timp, el a învăţat, de asemenea, şi limba engleză care era pe cale să devină o limbă de circulaţie mondială. Pe vremea aceea, congregaţia parintelui Nicolae număra douăzeci de bărbaţi şi femei. Spre sfârşitul anului 1869, ieromonahul Nicolae a mers la St. Petersburg pentru ca să raporteze Sinodului rezultatele muncii sale. S-a luat decizia de "înfiinţare a unei Misiuni Ecleziastice Ruse speciale care să predice cuvântul lui Dumnezeu printre păgâni." Părintele Nicolae a fost ridicat la rangul de arhimandrit şi numit şef al acestei misiuni. După reîntoarcerea în Japonia, viitorul episcop şi-a lăsat congregaţia pe seama ieromonahului Anatoli, noul său ajutor şi a mutat centrul misionar la Tokyo. În 1871, au început în Japonia persecuţiile împotriva creştinilor, care i-au afectat pe mulţi, inclusiv pe Paul Sawabe, primul japonez ortodox, care mai târziu va deveni un preot misionar vestit (mai mult la wikipedia ortodoxă, de unde am preluat acest material - fotografia e din magazinul "Niva", Nr. 26 din 1910)

Stephen Meyer despre designul inteligent

Stephen C. Meyer, autor al cartii Signature in the Cell depre intelesul (adesea denaturat de catre evolutionisti) termenului "design inteligent":

Sfântul Mucenic Evghenie Rodionov

Sfântul Mucenic Evghenie Rodionov - ucis de militanţi islamişti pentru că a refuzat să-şi dea jos cruciuliţa de la gât, primită de la bunica sa.



Sfinte Nou Mucenic Evghenie, roagă-te pentru noi păcătoşii!

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fară de moarte, miluieşte-ne pe noi !

Icoană zugrăvită de Sfântul Andrei Rubliov (comemorat pe 4 iulie).