Scrie, ca si diavolul a scris!

Impresionat pasaj (preluat de la wikipedia ortodoxa) pe care vreau sa-l impartasesc:

Cand ma duc la marturisire cu parere de rau si cu pocainta, si imi cunosc gresalele, ii spun preotului cate tin eu minte. Dar ca sa tii minte si sa faci o marturisire intreaga, nu te duce cu ochii legati la preot, ca diavolul iti ia mintea si uiti. Cu o saptamana sau doua inainte, stai intr-o camera linistita, ia-ti un caiet si scrie toate pacatele tale din copilarie pana in ziua spovedaniei. Ce pacate am eu pe constiinta, de cande eram copil mic, cand eram de cinci ani, cand eram de sapte ani, cand eram in clasa intai la scoal, cand eram in clasa a doua, cand eram intr-a noua, cand eram fata mare, inainte de casatorie, sau dupa casatorie, cand eram militar, cand eram flacau. Scrie, ca si diavolul a scris.

Bineinteles ca obiectivul (scrierea tuturor pacatelor) este greu de realizat. Ideea este ca orice pacat odata scris (sau chiar in insusi actul scrierii) concentreaza ca o lentila atentia si pocainta din noi.