Ortodoxie, evoluţionism şi ID

Ortodoxia nu poate adopta evoluţionismul, nici măcar variantele sale soft, care par a ne avertiza... "să nu cumva să indrăzniţi să vă atingeţi de ideea de evoluţie, în schimb noi vă lăsăm să credeţi într-un Dumnezeu care"... fie (ultra-simplificat, că să nu o lungim):

1. Este izolat de parcă într-un colţ, şi care în cel mai bun caz crează din "afară" regulile jocului, contemplând tot din afara spectacolul luptei crunte pentru supravieţuire (evoluţionismul teist în forma sa clasică), sau...
2. Este identic cu natura (panteism) şi deci "evoluează" odata cu aceasta (această angajare a lui Dumnezeu în evoluţie îi ofera acesteia o aură cvasi-mistică - evoteistul iubeşte o "mistică a evoluţiei"). Acesta nu este de fapt "teism", e naturalism de fapt, numai că re-numim natura... Dumnezeu.
   

Două orientari care uneori se ciondănesc, alteori îşi găsesc "puncte de convergenţă".

Astfel, în aceste condiţii, critica venită din partea designului inteligent (ID) este binevenită atâta timp aceasta reprezintă o critică raţională a materialismului/naturalismului, venită tocmai din cadrul ştiinţei - aceasta este de fapt şi reprezentarea sau definiţia corectă a designului inteligent (o critică uneori cuplată cu critica materialismului formulată de pe o poziţie filozofică).

Am afirmat pe acest blog că ID propriu-zis este din punct de vedere teologic orb, situandu-se tehnic vorbind pe o pozitie agnostică atât vis-a-vis de sursa design-ului cât şi vis-a-vis de revelaţia creştină şi deci în pofida unei simpatii (care este de înţeles) ortodocşii trebuie să pastreze distanţa şi faţă de "intelligent design". De fapt, ID nu se opune "evoluţiei" ca atare (nici măcar nu se opune principial ideii de "descendenţă comună" a speciilor ci numai modelului "orb" propus de darwinism). Există importanţi susţinători ai ID care sunt agnostici şi chiar atei. Un ateu nu poate exclude posibilitatea ca universul să fie un mega-proiect (jucărie?...) al unei "entităţi" cu totul străine predaniei ortodoxe: vedem aici la ce ispite şi enormităţi teologice (pentru noi) se poate ajunge (ID nu reprezintă în sine un argument pentru "teism"). Mă întorc acum la simpatia faţă de ID: nu ne miră că ipoteza (neştiinţifică de altfel) a "naturalismului metafizic" sucombă, şi salutăm pe cei ce, din direcţia ştiinţei, a filozofiei, etc. contribuie la acest proces necesar de reformă ce ţine de dinamica psyche-ului occidental. Trebuie totuşi să păstrăm o absolut necesară distanţă, pentru că numai aşa vom putea să ne mărturisim credinţa ajutând pe cei ce vor dori să pătrundă în misterul Persoanei Dumnezeieşti pe Poarta cea strâmta, Hristos, Cuvântul. Cu toate aceste rezerve, pe acest blog voi continua să aduc ceva noutăţi in ID, în primul rând pentru că este bine să existe măcar o mică contrapondere la propaganda evoluţionista, si apoi.. nu se ştie cum, prin pronia lui Dumnezeu, invizibil deci nouă, pentru unii această reţea de argumente în jurul ID devine, brusc şi paradoxal, o "treaptă laică" către credinţă (odata ce ai credinţă, şi te recunoşti ca şi Chip crescând intru Asemănare, discuţiile pe teme de ID devin... istorie).