Cântând cunoştinţa celor negrăite

"Vino, Preaslăvite Cuvinte ai lui Dumnezeu, şi ne împărtăşeşte, pe măsura puterilor noastre, descoperirea cuvintelor Tale. Înlăturând grosimea învelişurilor, arată-ne, Hristoase, frumuseţea înţelesurilor spirituale. Ia-ne de mâna dreaptă. adică de puterea minţii noastre, şi «ne călăuzeşte pe calea poruncilor Tale» (Ps. 119, 9-10) Si ne du «la locul cortului Tău cel minunat, până în lăuntrul casei lui Dumnezeu în glas de bucurie şi de mărturisire a svonului de sărbătoare», ca şi noi. prin mărturisirea faptuirei şi prin bucuria contemplaţiei, să fim învredniciţi a veni la locul negrăit al ospăţului Tău şi să ne ospătăm împreună cu cei care prăznuiesc acolo duhovniceşte. cântând cunoştinţa celor negrăite cu glasurile netăcute ale minţii. Şi mă iartă pe mine, Hristoase. că îndrăznesc, la porunca slujitorilor Tăi celor vrednici, ceea ce este peste puterea mea. Luminează cugetarea mea neluminată, spre înţelegerea locului de faţă. ca să fii şi mai mult slăvit, ca Unul Care dai orbilor vedere şi faci limba bâlbâiţilor să grăiască cu claritate." (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, Filocalia)